Am fost și eu zilele trecute să văd, dar mai ales să ascult, Nick Cave & The Bad Seeds.

Datorită multitudinii de săli și spații culturale existente în București, concertul s-a ținut într-o parcare la Romexpo. Asta e, putea fi și mai rău, m-am bucurat sincer că nu s-a ținut cântarea la metrou, și oricum pentru Nicușor mergeam și dacă ar fi cântat în parcare la ANAF.

Până la urmă totul a fost minunat, n-a plouat, Nicu în formă maximă, cred că și lui nea’ Nelu i-ar fi plăcut cântarea, s-a făcut baie de mulțime, a invadat publicul scena, nu s-a spus nimic rău de guvern, frumos de tot, aproape la fel de frumos ca la Cerbul de Aur, doar că erau mai puțini oameni și mai multă muzică. Am plecat acasă fericit, mulțumit că l-am bifat și pe Nicușor, mare om, mare muzician, mare de tot, plăcut surprins să văd multă lume faina în jur, chiar am adormit zâmbind, gândindu-mă că din ce în ce mai des parchează muzica bună și la București.

Problema e că la o săptămâna, fix în același loc, a cântat unu’ – Maluma – în închidere la Andra și am văzut pe net o fotografie făcută de pe scenă.

Sincer, prima dată am crezut că s-a organizat iar un miting de ăla pro împotrivă, că se filmează Mihai Vitezul II, c-a câștigat România campionatul mondial de grătare. Băi băiatule, deci erau mulți rău în poză, câtă frunză și iarbă, să îmi fie iertată exprimarea nepotrivită pentru a descrie o parcare uriașă plină ochi cu iubitori de muzică, dans și gel.

Am căzut pe gânduri.

De Andra știam, că se uită din când în când soacra mea la Măruță, da’ de Maluma nici la coada de la tonomatul de parcare de la mall n-am auzit. Cine e Maluma ăsta? M-am panicat teribil, că am pierdut cântarea vieții. Înfrigurat, am dat repede căutare pe Youtube, și la primul click mi-a apărut piesa asta:

Corazon –  Maluma ft. Nego do Borel

Să mă ierte Doamne Doamne că am râs ca prostul singur în fața calculatorului, da’ nu am reușit să mă abțin. Chiar și acum, când scriu, îmi mușc buzele, deși știu că e teribil de greșit ceea ce fac. Știu că nu-i frumos să râzi de numele unui om, da’ ăștia doi și le-au ales singuri și Maluma ft Borel nu sună deloc, da’ deloc bine în românește.

Serios acum, Maluma ca Maluma, da’ Nego do Borel?!

Nu-i păcat de atâtea eforturi și sacrificii? Stai cu orele pierdut în casca de la coafor, te torturezi zilnic fără milă la epilat integral, tragi din greu la sală să faci corpul cubulețe și apoi urci pe scenă Nego do Borel?! Plus că eu în adolescență chiar am avut un prieten poreclit Borel, pentru că nu reușea niciodată să țină băutura prea mult timp în el, și nu țin minte să fi cântat ceva vreodată, că era mai tot timpul cu gura plină, ocupat cu hidratarea lui și a plantelor din jur.

În fine, m-am liniștit, la urma urmei nici Nicu Peșteră nu sună a absolvent la filosofie, plus că n-aveau de unde să știe oamenii că la un moment dat o să parcheze la Romexpo, poate în limba lor Maluma și Borel înseamnă Făt-Frumos și Ileana Cosânzeana, prin urmare am dat play și a început nebunia, de a apărut imediat soția mea pe terasă și m-a întrebat mirată de ce ascult manele.

– Stai ușor, fata mea, nu te grăbi, ăsta e Maluma, n-are treaba cu manelele, că-i născut în Columbia, nu la Ciorogârla, hai să nu tragem concluzii pripite, propun să ascultăm până la capăt.

E drept, nu eram nici eu foarte convins de ce spuneam, că Maluma și Borel păreau a fi îmbrăcăți într-o carpetă cu răpirea din serai, proaspăt întorși de la Autovit și la un moment dat a apărut în cadru și Ronaldihno, despre care știm cu toții că nu-i mare fan Pink Floyd.

Și colac peste pupăză, erau filmați din când în când și pe marginea unui bloc, de am stat cu sufletul la gură vreo 5 minute, de frică să nu cadă Maluma și Borel, trași în gol de kilogramele de lanțic aurit pe care le purtau la gât. Slavă Domnului, s-a terminat clipul și n-a căzut nimeni, deși spre final îmi pierdusem răbdarea și speram să cadă internetul, așa reclamă lungă la frizerie n-am văzut niciodată.

Problema e că de atunci mă tot întreb cum dracu’ n-am știut eu cine-i Maluma ăsta până acum?

Chiar așa rupt de lume sunt?

Habar n-aveam că există Maluma și Borel pe acest pământ și totuși au umplut parcarea la Romexpo.

E a doua oară anul ăsta când îmi iau așa mare rușine, că m-am mai trezit o dată luat la rost de o colegă a băiețelului meu la grădiniță, că nu știu cine e Despacito…

Gata, s-a terminat șmecheria, nu mai face Maneluș asemenea greșeli, trebuie să mă pun la punct cu muzica internațională, la următorul concert Urma merg și stau în primul rând.