I-am spus: intră.
N-a intrat.
I-am mai spus o dată: intră, ce naiba.
Din nou a refuzat.
I-am tras un pumn în cap.
Mi-a spus: păi, de ce n-ai spus așa de la început.
Și a intrat.
L-am întrebat: ce bei.
Mi-a spus: orice.
I-am dat orice de băut.
S-a îmbătat foarte tare.
A intrat în comă alcoolică.
A murit.
N-am mai apucat să-l întreb nimic.
M-am întrebat: dar ce voiam să-l întreb.
A deschis un ochi: ce voiai să mă întrebi.
M-am apropiat de el: cum, n-ai murit.
Mi-a răspuns: ba da, scuze.
Și a murit.
M-am tot chinuit să îmi amintesc: ce voiam să-l întreb.
A deschis celălalt ochi: ți-ai amintit cumva ce voiai să mă întrebi.
M-a surprins încă o dată, ca niciodată.
L-am întrebat: iar n-ai murit.
Mi-a spus: scuze, nu pot să mor, probabil de la oboseală.
L-am întrebat: bei ceva.
S-a uitat la mine ca azi la mîine: beau orice, dacă e.
I-am dat, dar l-am prevenit: să nu mai mori, că te ia mama dracului.
M-a asigurat: hai, toarnă, ai văzut doar că nu pot să mor.
I-am turnat. S-a îmbătat foarte tare.
A intrat în comă alcoolică.
A murit.
Am început să plîng, să urlu.
N-a mai deschis nici un ochi.
L-am implorat: deschide, dracului, ochii.
Nu i-a mai deschis.
Mi-am amintit ce voiam să-l întreb.
I-am urlat în urechi: mi-am amintit ce voiam să te întreb.
Nu i-a mai deschis.
I-am urlat: cui mă lași cu întrebarea nepusă.
A deschis ochii: tu chiar ți-ai amintit ce voiai să mă întrebi.
I-am spus (fericit că se trezise): da.
I-am zis (fericit că n-o mierlise): voiam să te întreb cu ce erai îmbrăcat la Big Bang.
Mi-a spus (rușinat): n-aveam nimic pe mine.
M-a rugat: dar nu mai spune la nimeni.
L-am asigurat: fii pe pace.
L-am întrebat: ce bei.