motto:
‘Ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele… esențiale!’
Bine ați venit, bine v-am găsit!
Că așa ar fi frumos să începem, să ne salutăm, să ne prezentăm, apoi să zicem de ce ne aflăm aici.
Cu putin noroc, ne știm. De la radio. Dar dacă nu, sau dacă nu de-ajuns, găsiți mai multe aici . Sau căutați pe guerrillacamp.ro.
Scopul și durata vizitei?
Despre durată chiar nu știu, bănuiesc că ne-nțelegem noi! Cât despre scop, știu exact de ce-am venit să țin această rubrică săptămânală.
Să mă explic.
După o lungă și mirobolantă carieră în management, sales management, top management și antreprenoriat, perioadă în care am bifat toate căsuțele pe care le făcusem la mine în agendă, mi-am pus într-o zi de dimineață, pe la 40 și ceva de ani, o întrebare simplă: ce vreau să fac cu viața mea? Adică ce vreau cu adevărat să fac de aici înainte?
Și mi-am dat și un răspuns: Sailing și Coaching.
În realitate. procesul a fost mult mai complicat și mai de durata decât pare aici. Dar asta poate o să va povestesc cu altă ocazie. Acum păstrăm doar rezultatul. Nu știu dacă e cel mai bun, nu sunt 100% sigur că e răspunsul definitiv, dar m-am simțit aliniat cu el și m-am pus pe treaba.
Așadar Sailing și Coaching.
Coaching fac din 2006 și Sailing din… 2006. Că să vezi! Făceam însă din plăcere, nu mă gândisem să fac și un business din ele.
Între timp au devenit – aici și aici.
Transformând Coachingul din pasiune în business, am început să mă uit la el cu mai multă atenție. Am lucrat în această perioada cu sute de clienți, entry level managers, middle managers, CEO, antreprenori și… antreprenorii din Guerrilla Câmp.
Am început să vorbesc cu oameni diverși despre coaching și așa am constatat (inclusiv în cadrul camp-ului), că există foarte multă neclaritate în legătură cu subiectul.
Lumea nu știe ce înseamnă Coaching (are o vagă idee), la ce folosește, iar unii (e drept, mai puțini), au ajus să creadă niște articolașe de pe net și acum se întreabă dacă nu cumva e doar șarlatanie.
Acestora din urmă aș vrea să le spun că de ani buni Coachingul este una dintre industriile cu cea mai stabilă creștere din lume, ajungând la peste 2 miliarde de euro annual revenue. Nimeni nu investește atâția bani în ceva ce nu funcționează!
Așadar, scopul meu declarat e să fac aici puțînă lumina:
Ce este Coachingul și cum ne poate ajută el în viață?
Dacă reușesc să va ajut să găsiți răspunsuri la aceste întrebări, și în general, la întrebări, mă declar ultra-mega-mulțumit!
Asta a fost introducerea 🙂 Să întrăm în subiect.
Când cauți pe net, răspunsul la întrebarea “ce este Coachingul” vine în forme relativ sofisticate. Asta, poate, și pentru că mulți dintre cei care fac Coaching, și în consecință au căderea să îl explice, sunt obișnuiți să folosească în cadrul sesiunilor un limbaj metaforic și… rămân așa. Nu e de mirare că lumea nu înțelege.
În același timp, răspunsul chiar poate fi complicat. Este vorba despre un proces de introspecție și transformare, de o experiență cât se poate de intensă și de personală. Care totuși nu e terapie. Și deși nu e, uneori ajută mai mult și mai repede. E greu să înțelegi dacă n-ai trăit propria ta experiență. E ca și cum ai încerca să-i explici unui puști de 12 ani cum e să faci sex. Pricepe el ceva dar nu tocmai. Așa că, pentru a înțelege cu adevărat, trebuie să va luați inima în dinți și să vă “dezvirginati” pe acest subiect, făcând.
Ce-mi rămâne mie să încerc, până atunci, este să dau aici cea mai clară și simplă dintre definiții:
Coachingul este un proces la capătul căruia devii mai bun!
Punct.
Acum, pentru fiecare, a fi mai bun poate însemna lucruri diferite. Mai bun în a-ți stabili prioritățile, în a-ți organiza timpul, în a-ți gestiona emoțiile, în a-ți clarifica obiectivele, în a-ți depăși temerile. Nu știm exact ce a însemnat în detaliu muncă lui Darren Cahill cu Simona, dar am văzut că rezultatele ei au fost mai bune. Aici lucrăm în Coaching, la rezultate.
A doua întrebare despre Coaching este dacă e adevărat că funcționează.
Răspunsul pe scurt, e că nu.
Adică nu funcționează de la sine. Nu e ceva ce ți se întâmplă. Iei o aspirina și gata. Nu. Chiar trebuie să participi, să te deschizi, să fii atent, să munceșți. Și de fapt aici e toată frumusețea: că Tu “te rezolvi”, tu îți găsești soluțiile, și de aceea și funcționează, că sunt soluțiile tale. Dacă vrei, e că la saună. Nu saună îți elimina toxinele prin transpirație, ci corpul tău e cel care le elimina, el gestionează tot procesul de reacție la căldură. Saună a creat doar cadrul necesar că acest mecanism să se declanșeze. Deci nu funcționează de la sine, dar da, cu dorința și determinare, funcționează.
Ia să vedem și răspunsul lung.
Promisiunea Coachingului este că te ajută să fii mai bun. Să crești. Să-ți atingi potențialul. Să-ți împlinești visurile. Să te eliberezi de sistemele de autosabotare. Adică, pe românește, să te schimbi.
Și de aici, oamenii se împart în două:
a) cei care cred că oamenii se pot schimbă.
și
b) cei care cred că oamenii nu se pot schimbă, că totul e destin, soarta, ADN, și aia e, cu ce vii, cu aia te descurci.
Eu și toți Coachii de pe lume facem parte din categoria A. Noi credem că un om, dacă își dorește, se poate schimbă.
Într-o perioada a vieții nu știai să mergi pe bicicletă. Azi știi.
Într-o zi nu știai să lucrezi pe laptop. Azi ți se pare firesc.
Într-o zi nu știai să conduci o mașină. Azi știi.
Nu doar că știi, dar cea mai mare parte a timpului funcționezi pe pilot automat când ești la volan. Schimbatul vitezei se întâmplă aproape fără să-i dai atenție. Asta pentru că de fapt suntem mașini predispuse la învățare. Programați să învățăm.
Învățarea e schimbare.
Schimbarea nu înseamnă nimic altceva, decât să învăț să fac lucrurile într-un mod diferit, care să-mi aducă rezultate diferite, cu un “preț” mai mic.
Nu cred că există în viață noastră nimic mai constant decât schimbarea. Așadar eu cred (cu tărie), că oamenii se pot schimbă, dacă vor cu adevărat.
Cu toate astea schimbarea ne sperie, și atunci când ne propunem, de multe ori nu ne iese. Pentru că… obstacole. Primul și cel mai important obstacol (pentru că disimulează și e greu de detectat), este sistemul nostru de “pilot automat”, obișnuință, rutină. M-am obișnuit să mă spăl pe dinți cu mâna dreapta…și nu mă gândesc nici o miime de secundă în față chiuvetei dacă să apuc periuță cu stânga sau cu dreapta.
Aceste automatisme nu se întâmplă doar la nivelul acțiunilor fizice, ci mai ales la nivelul schemelor de gândire, acolo unde nici nu ne dăm seama că funcționăm pe pilot automat. Un stimul declanșator, un miros de cozonac, apoi un gând, poate o imagine despre crăciunul în familie, da naștere unei emoții – mă simt bine, îmi apare un zâmbet pe față… and action: aș mânca ceva dulce! Ia uite, vizavi e chiar o patiserie. Să mergem!
N-am nimic împotriva patiseriei. Dar la fel se petrece cu toate gândurile, impulsurile și șabloanele noastre de gândire. Vechea albie a izvorului devenit întâi pârâu și azi ditai răul, e adânc săpată, și șuvoiul de gânduri curge mereu pe același făgaș.
Și într-o zi ne întrebăm: dar de ce bat eu pasul pe loc? Pentru că “asta sunt”. Așa m-am obișnuit să gândesc.
Acela e cel mai bun moment să merg să stau de vorba cu un Coach. La asta e el bun, să mă ajute să mă văd “din afară”, să-mi aranjeze oglindă din unghiuri diferite decât cele din care m-am obișnuit să mă uit la mine, și să mă ajute să mă văd dintr-o perspectiva nouă.
Să mă ajute să-mi văd față nevăzută, șabloanele de gândire, să înțeleg ce mă blochează, și să mă ajute să “mă deblochez”. Să-mi folosesc deplin toate resursele. Dacă îmi doresc, repet. Pentru că atunci când vrei poți mută munții din loc. Dar trebuie să vrei.
Așadar, primul obstacol este “pilotul automat”, lipsa de Self-Awareness.
Al doilea, îl reprezintă autosabotarea, Credințele Limitative.
Dar hai să le luăm ușurel, pe rând. Sunt multe de spus.
Aveți la ce medita până dată viitoare.
Dar nu va las până nu va spun și o poveste 🙂
O veche legendă …
…spune că demult de tot, în vremuri străvechi, “Creatorul”, cunoscând caracterul pripit și superficial al oamenilor, a vrut să ascundă de aceștia un mare secret, până când vor fi pregătiți să-l primească.
Și a adunat toate creaturile sale pentru a se sfătui, cum ar putea tăinui acest secret, până la momentul potrivit.
După îndelungă chibzuință Vulturul a spus:
“Dă-mi mie acest secret și voi zbura cu el până pe cel mai înalt munte și îl voi ascunde acolo“.
Dar Creatorul a spus:
“Curând oamenii vor cuceri înălțimile munților și îl vor descoperi“.
Balena a spus:
“Dă-mi-l mie, și îl voi duce cu mine în adâncul oceanului și îl voi ascunde acolo“.
Dar Creatorul a spus:
“În curând oamenii cei curioși vor explora și apele până în străfundul lor și îl vor găsi și acolo“.
Scorpionul a grăit și el:
“Dă-mi-l mie și-l voi ascunde în mijlocul pustiu al deșertului“.
Dar Creatorul a spus:
“Curând oamenii vor scormoni toată suprafață pământului și tot îl vor găsi“.
Toate creaturile erau gânditoare și nimeni nu părea să mai întrezăraască vreo soluție.
Cârtița însă ridică și ea o mânuța și spuse:
“Dar ce-ar fi să-l ascunzi chiar în ei înșiși, acolo va fi ultimul loc în care vor cauta.“
Creatorul zâmbi și nu mai spuse nimic.
End of story.
Și trebuie să recunoaștem că, a naibii Cârtița, a avut dreptate. Nu mai căutăm “răspunsul”, “adevărul”, în sinea noastră, în sinele nostru. Și nici nu credem că se află acolo.
De aceea îl tot căutăm în afară, la alții, în lume! Dar adevărul se află în noi! Trebuie doar să căutăm unde trebuie.
La o nouă căutare, tocmai data viitoare!
Sorel Radu
The Coach
Credit foto cover Eduard Militaru.
