La începutul săptămânii am lansat cea de-a șasea temă a noului sezon Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Dacă animalul tău de companie ar avea pentru o zi voce, ce crezi că ți-ar spune?

Concursul se încheie mâine, 17 februarie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 18 februarie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.

Texul de mai jos este unul din textele finaliste.

***

Vezi că ești în direct.

Cum adică în direct?

Adică la radio. Guerrilla chiar.

Așa și?

Păi uite, dacă spui ceva interesant, poate caștig un kil de carte.

Miau?

Ei, miau. Asta spui în fiecare zi.

Păi și ce? Nu funcționează mereu? Vouă, oamenilor, vă place enorm să vă complicați existența. Și apropo de complicații, un nume mai simplu nu găseai?

Nu-ți place Jack?

Ba da. Dar de ce Mono?

Ți-am spus de ce. E o trupă faină, românească. Și cum ai un singur ochi, mi s-a părut amuzant.

Amuzanți sunteți voi, pe picioroangele alea. Așa, deci ce ziceai de cărți? Nu ai destule?  Și mai sunt și nasoale la gust. Ai văzut cu Asimov ăla al tău. Nici coperta nu am putut să o duc la capăt. Nu mai bine dădeau și ei niște conserve d-alea bune? Că tu mă ții pe boabe, ca pe-un câine.

Nu mă ajuți. Și nici spațiu mult nu mai avem. Dacă ai ceva important să îmi spui, acum e momentul.

Păi, în primul rând, aș vrea să lași Netflixul deschis când pleci de acasă. Poate aflu și eu secolul ăsta dacă Ross rămâne cu Rachel. Și să nu mai ascunzi uscătorul de rufe – treaba aia când am ros niște dantelărie a fost un incident izolat. Să nu-ți mai iei mobilă din aia care îmi înghite mie toate mingiile. Mai multe mingii. Mai multe conserve. Un porumbel ca să am și eu cu cine să mă joc atunci când rămân fără mingii. Să nu mai închizi nicio ușă din casă. Vreodată. Să mă lași să îmi ascut ghearele peste tot. Inclusiv pe preșul ăla prețios, pe care încerci să mă imiți fără succes în fiecare dimineață. Apropo, wtf?! Și, dacă se poate, să o aud live pe Florence anul ăsta, cântând piesa mea preferată – The dog days are over.

A da, și termină cu fumigenele alea parfumate că mă fac să strănut. Hai pa.