Citesc o carte foarte deșteaptă. Nu e nici poezie, nici filozofie, nici ezoterie, nu e nimic complicat. E deșteaptă pentru că simt că mă deșteaptă, oferindu-mi o viziune corectă asupra lumii, bazată pe date și informații concrete. Cartea se intitulează Factfulness*. Probabil că și tu, la fel ca și mine și ca mulți alții, crezi că lumea a cam luat-o razna și că lucrurile merg mult mai prost decît odinioară. Majoritatea oamenilor, de peste tot, cred asta.
Există mai multe explicații pentru care oamenii au tendința să creadă că lumea este un loc mult mai înfricoșător, mai violent și mai lipsit de speranță decît este în realitate. În Factfulness, Hans Rosling trage concluzia că „perspectiva catastrofică despre lume este atît de greu de schimbat din cauza modului în care funcționează creierul nostru”. De ce face creierul asta? De ce ne face creierul una ca asta? „Creierul nostru trage repede concluzii, fără să gîndească prea mult, pentru că odinioară asta ne ajuta să evităm pericolele imediate”, spune Gosling. Explicația (din carte) e ceva mai elaborată.
Un rol important în jocul percepției noastre asupra lumii îl are instinctul negativității. Cînd vedem la știri tot felul de catastrofe, este destul de contraintuitiv să ne imaginăm că, de fapt, lumea o duce, în general, mult mai bine, că în ultimii douăzeci de ani procentul din populația lumii care trăiește în sărăcie extremă s-a înjumătățit, că speranța de viață a crescut de la 30 de ani, cîtă era în 1800, la 70-72, cîtă e acum. Sigur că lumea este departe de a fi perfectă, există în continuare probleme, dar nu e nici pe departe atît de rea pe cît ne-o imaginăm noi.
Faza e că veștile proaste circulă mult mai repede decît cele bune și știrile bune nici măcar nu sînt știri. Cînd ne uităm la știri, putem avea senzația că lumea se îndreaptă, într-adevăr, într-o direcție greșită, dar, spune Gosling, „numărul știrilor negative crește din cauza faptului că sîntem mult mai atenți la suferință, nu pentru că lucrurile merg mai rău în lume”.
Hans Gosling este medic, cercetător și lector în domeniul sănătății globale. Și mai e și suedez. Una dintre pasiunile lui este să înghită săbii. La sfîrșitul cîte unei prelegeri pe scenă, își descheie cămașa, pe sub care poartă o vestă, și înghite o baionetă. De ce face asta? Face asta pentru a le arăta oamenilor că imposibilul poate fi posibil, că, oricît de greu ar fi de crezut, lumea este un loc mai bun decît credem noi.
* Factfulness. Zece motive pentru care interpretăm greșit lumea și de ce lucrurile stau mai bine decît crezi, de Hans Rosling, împreună cu Ola Rosling și Anna Rosling Rönlund (Editura Publica, 2018, traducere de Dana Gheorghe).
