Unul din regizorii mei preferați este Ming-liang Tsai. L-am descoperit (oarecum) întâmplător, după ce am citit un comentariu de genul: uitați de Haneke și Lars von Trier, vedeți Goodbye, Dragon Inn. Am zis, wtf, ce-i asta, o glumă? Oricum, e o reclamă fantastică, trebuie să recunoaștem, atunci când cineva face reclamă la un film ciudat și spune ”Lynch ar trebui să se lase”. E amuzant, dar uneori funcționează, te face curios. Mie nu-mi plac reclamele exaltate, ele generează așteptări mari și de cele mai multe ori rămâi cu buza umflată, desigur, fiindcă l-ai crezut pe cutare când a spus că filmul e o capodoperă. Uneori funcționează, dar știi cum e, depinde de stare, de vreme, de oră, de ce-ai mâncat, de chef, de canapea, de băutură etc etc. În concluzie, un film care nu ți-a prea plăcut, ar fi putut să-ți placă în cu totul alte împrejurări.
Ca să n-o lungesc, eu vă recomand două filme, vă avertizez că nu sunt filme ușor de văzut, sunt lente, chiar mai lente decât standartul noului val arthouse, pe probleme sociale sau existențiale. În schimb, odată văzute, fără stres și nerăbdare, vei observa un aer proaspăt la capitolul percepție cinematografică, abordare, stare, spațiu-timp etc. Adică sunt niște filme care modifică senzația de aici, acum, prezent, viitor… Sunt bune de studiat, mai ales pentru cei care lucrează în domeniul filmului, indiferent de palier sau nișă. Că ești scenarist, operator sau regizor, vezi filmele ăstea. Începe cu Dragon Inn. Iar peste două săptămâni Dong. Și rezervă-ți timp pentru ele, întinde-te comod, trage jaluzeaua și mută telefonul pe dead. Dacă vrei să călătorești frumos.
Și te rog frumos, nu te mai agita și nu mai aștepta să se întâmple ceva!
Mare regizor. Dong (the hole) l-am vazut acum aproape 20 ani la RAI3 si inca il tin minte in aproape toate detaliile. Extraordinara inlocuirea multor dialoguri cu imagini sugestive si muzica.