Există azi un trend cetăţenesco-corporatist și urbano-alienant cum că iubirea e “overrated”. Că ea iese din pleningu de carieră. Că distrage de la “adevăratele idealuri” ale succesului. Lipsa de control în actul erotologic dezamăgește Sinele raţional în dauna Sinei emoţionale. Că fantezia iubirii este doar un soi de sex “sub acoperire” psihologică. A iubi a devenit pentru unii o slăbiciune demnă de un autoexil. Iubirea e iraţională. Te-ncurcă. E o responsabilitate cronofagă. Love
Cuplurile care se iubesc sunt frumoase. Le admirăm cu toţii, s-au scris tone de cărţi de dragoste, dar ele sunt damnate eșecului. Nu există happy end decât în filme.
Din moment ce Beigbeder a zis că “iubirea ţine trei ani”… Deci, cam cât ţine interesul sexual și cel profesional.
Azi, numai “ţăranii” se mai căsătoresc din iubire. Desigur, e bine să nu o arzi singur, căci singurătatea la oraș e mai rea uneori decât aia din pustii. Aia din pădure e asumată unei credinţe puternice, aia de la oraș este, cel mult, o tranziţie de la un partener la altul. Dacă n-ai cont de Tinder la oraș, ești depășit. Cum!!? N-ai Tindeeeer!?
Fast food și fast fuck sunt the new orange in town. La oraș n-ai timp pentru a coace o relaţie din moment ce lucrezi “pentru tine” peste 12 ore pe zi. Și-atunci alegi oferta de pe site-urile matrimoniale cum ai alege cele patru feluri de găină dintr-un supermarket. Pentru unii, de fapt, găinile cresc în copaci și copacii cresc numai la ţară.
Depresia și narcisismul “din centru” se tratează cu alcool și un Tinder după muncă… Vinerea ai sex cu o profesoară cu ţâţe mari, joia te duci la sală, miercurea ieși cu băieţii la băut, lunea ai terapie, iar marţea faci rapoartele de sfârșit de lună.
Când luceafărul meu să te mai și indrăgostești!?
Și, mai ales, de ce!!?
“Te iubesc” a ajuns o replică cool, de film american, pe care o dai ca pe o carte de credit, la cursul zilei de vineri, când ai programat “momentul romantic” .
În schimb, ura este cel mai comun sentiment în societatea noastră. Spune-mi pe cine urăști ca să-ţi spun cât de”moral” și “implicat” ești. Nu există azi oameni sau instituţii fără un puternic conflict al urii. Ura e durabilă. Ura ne leagă mai bine. Judecarea celorlalţi a înlocuit “iubirea aproapelui”. O lume de personaje negative se urăsc. Oriunde s-ar afla. O lume de oameni buni dispare. Nimeni nu vrea pace și imbrăţișări în afara beţiilor din weekend. Asta cu “unde dragoste nu e, nimic nu e” e basm. E “din cărţi”. E ca poezia: n-o cumpără mai nimeni.
Bani, carieră și familie, după 35-40. Dacă e…
Dar hai să ne-amintim ce-a zis Steve Jobs, idolul hipsterimii muncitoare, pe patul de moarte. Și-apoi să ne mai gândim, măcar cinci minute pe zi, la ce vrem de fapt:
“Toți banii, toate proprietățile și investițiile din viața mea… nu le pot lua cu mine în mormânt. Tot ce pot lua sunt amintirile scăldate în iubirea dată și primită. Acestea sunt adevăratele bogății care te vor urma, însoți mereu, dându-ți puterea și lumina care sunt necesare să mergi mai departe. Dragostea nu cunoaște distanță. Viața nu are limite. Mergi unde vrei să mergi. Atinge vârfurile pe care vrei să le atingi. Totul se bazează pe 2 lucruri: inima și mâinile tale. Atât.“
Și io care credeam că scrii ceva cu Cioloș! Noroc că am citit până la sfârșit, mi-am dat seama că este un pic. Adică da, cam este adevărat, dacă ne întrebi pe cine iubim, s-ar putea să ne cam bâlbâim, știm însă sigur pe cine urâm. Ce vrei, vot prin excludere, așa a fost mereu la noi. Și hai că nu numai la noi. Este și ăsta un mod de a iubi. Până și bărbații care divorțează fac la fel, o iubeau pe ea fiindcă, până să apară cealaltă, nu aveau altă opțiune.