Sau de ce psihanaliza e de bază, atunci când comportamenul cuiva e dincolo de înțelegerea tradițională.
Există acele cazuri incredibile, care te lasă mască, apoi te bântuie câteva zile și te tot întrebi: până unde poate ajunge impostura? Apoi îți dai seama că distanțele în cosmosul minții sunt uriașe, problemele sunt infinite, ca să nu mai vorbim de noaptea minții, rareori cu lună plină. Dar să n-o lungim, documentarul se numește ”The woman who wasn’t there” (Angelo Guglielmo, 2012).
Chiar dacă din start e clar despre ce-i vorba, uitați-vă cu atenție până la capăt, ca să înțelegeți ce și cum. Nu garantez că veți înțelege, dar cel puțin veți rămâne cu ”mirarea infantilă”, știți, acea mirare care înmoaie mușchiul mandibulei și rămâi cu gura căscată. Și te apuci să studiezi psihanaliză, fiindcă n-ai încotro.
