La începutul săptămânii am lansat prima temă a noului sezon Vocea Ascultătorului (sezonul 4), un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Care sunt argumentele tale pro și contra legalizării marijuanei?
Concursul se încheie duminică, 21 octombrie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 22 octombrie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Maria știe că nu poate câștiga și de data aceasta, dar nouă ne place articolul ei, așa că l-am publicat mai jos.
***
Când te-am cunoscut eram plină de timiditate, cum să te țin în mâini, cum să te învârt printre degete, nu știam dacă îți place să te consum pe toată din prima, dar erai altceva, deloc amenințător gândul că aș putea să ajung dependentă de tine. Psihic, ai zis tu, dar la cum reușeam să te modelez între buzele mele, aș fi riscat să știu că trupul meu va ajunge să te roage să îl domini.
Trăiam cu teamă, nu a faptului că am devenit vulnerabilă în fața ta, ci față de restul lumii care nu ar fi înțeles cât de echilibrată mă ajuți să fiu, câtă furie dizolv atunci când văd cum arzi energic deasupra mea. Saliva vâscoasă și gura uscată erau proiecțiile emoțiilor de la care ajungeam lipsită de inhibiții și amețită de prezența ta, un spectacol pe care ni-l permiteam doar în secret.
– Ce faci?
– Îmi imaginez.
– Ce anume?
– Cum ar fi fără tine, cum ar fi dacă aș putea să fiu cu tine fără să fiu judecată. Lumea spune că îmi sucești mințile, că am făcut alegerea greșită.
– Dar tu? Simți că te fac să pierzi graba secolului, aglomerația stereotipului, că îți stagnez evoluția?
– Aș vrea să plecăm. Împreună.
Suntem copiii cuiva, ai unor părinți, ai unui dumnezeu, ai unui stat, dar avem nevoie să fim considerați adulți, să ni se ofere alegeri autentice și să putem lua decizii. Nu există libertatea de a avea dreptate, dacă nu o precede pe cea de a greși.
– Nu văd o problemă între noi, mă faci să zâmbesc constant, și mă calmezi, mă educi, mă antrenezi la discuții pline de substrat. Ești ca iarba !
Maria a dispărut din viața mea la un moment dat, presiunea socială nu poate să fie suportată de oricine; dar suntem amândouă victime ale hazardului, cel care a făcut viața rămasă în urmă să merite trăită.
