Când ne gândim la oameni, în special cei apropiați de noi, e normal ca în mintea noastră, poate fără să ne dăm seama, să se formeze niște așteptari. Și totodata probabil și ei își vor avea la rândul lor așteptari de la noi. Însă noi avem așteptari de la noi înșine? Și în general, este bine să ne formăm aceste așteptari de la oameni? Cu ce ne ajută până la urmă? Așa cum o văd eu, așteptarea de la cineva să procedeze sau să reacționeze într-un fel sau altul, sau așteptarea de la un eveniment din viitor să mearga așa cum ți-ai imaginat tu, sau de la o oamenii din jurul tau să fie de acord cu tine sau să gândească cum gândești tu, toate acestea consider că duc numai la dezamagire.

Pornind de la o idee legată de școala, pentru că e cel mai comun și simpu de înțeles exemplu; Presupun că mulți adolescenți și-au auzit profesirii sau părinții spunându-le că au ajuns la o anumită vârsta și oamenii au anumite așteptari de la ei. În cazurile acestea deși mie persona, nu îmi plăcea presiunea pe care mi-o dădeau vorbele lor, am ajuns să înțeleg că nu era ceva negativ. Pentru că daca au ajuns aceste persoane să aibă așteptări de la noi, înseamnă că noi nu mai suntem la nivelul de la care am plecat, în ochii lor. Însă, pe de alta parte așteptarea ca noi, adolescenții, să trecem peste orice problemă în afara vieții de licean și să ne punem mereu învățatul pe primul loc nu aduce nimic bun nici de partea profesorului sau a părintelui care este dezamăgit și nici de partea elevului care ori trece cu vederea, ori sufera dezamăgirea de sine.

Intrând în subiectul de dezamăgire de sine și așteptarile de la sine însuși, o să dau un exemplu tot legat de școala pentru a-mi pune la punct mai ușor ideea; Să spunem că dupa zile în șir de învățat și repetat, după un test nota nu este la fel de bună pe cât te așteptai; atunci intră în ecuație și dezamăgirea de sine.

Din punctul meu de vedere nu văd așteptările de la noi ca fiind un lucru negativ. Înseamna că noi am ajuns, conștient, să evoluam și înca trăiește în noi dorința de a evolua. Eșecul însă nu trebuie luat ca o parte negativă, așa cum e perceput deseori. Fără eșec este imposibil să evoluezi și, garantat, vei eșua mai mult decat vei avea succes, mai ales dacă vrei să ajungi departe. Deasta, așteptarile trebuie construite conștient cu posibilitatea de a nu le atinge de fiecare dată.

Referindu-mă acum strict la persoane în general, așteptarile de la o persoană, mai ales când vine vorba de starea lor, modul lor de gândire și viziunea lor, trebuie să înțelegem imposibilitatea ca acestea să fie identice cu ale noastre.

Vorbind din experiență, pot spune că de multe ori mă așteptam ca o discuție să mearga foarte bine și de fapt a mers prost, și că atunci când am întâlnit oameni am crezut ca nu o să mă înțeleg cu ei însă m-am stresat degeaba și am ajuns să formez legături strânse cu respectivele persoane. Am avut așteptări de la prieteni care m-au lăsat la urma urmei singură la greu sau care mi-au tradat încrederea. Am avut așteptările de a scăpa basma curată din niște probleme de care voiam să fug și a trebuit să le rezolv până la urmă împreună cu cele care se acumulaseră. Am avut multe așteptări și de la mine și am ajuns să îmi fac rău atunci când nu le atingeam. A durat ceva până am învățat cum să le construiesc și ce viziune să am asupra acestora. Însă a durat mai mult să scap de așteptările pe care le făceam legate de alte persoane și viață. Încet, încet, am realizat inutilitatea lor.

Încheiând, am ajuns la aceeași concluzie la care am ajuns de fiecare data când am vorbit despre acest subiect. Sunt inutile și aduc dezamăgire majoritatea timpului. Nu avem de unde să știm prin ce trece o persoana în momentul de față sau ce gandește, cum e ea de fapt. Nu avem de unde să știm ce se va întâmpla în viitor și nu ne putem baza numai pe încrederea în noi și că am facut îndeajuns de mult. Nu putem trăi într-o lume imaginară cu impresia că totul va merge cum plănuim sau cum ne-a arătat scenariul din imaginația noastră, ca după să ne întrebăm unde am greșit și de ce au mers lucrurile invers. Nu putem trece prin viață crezând că oamenii nu o să ne suporte sau o să creada adevăruri false despre noi.

După mine trebuie să trăim cât mai liberi și să avem curajul de a lăsa viața să ne surprindă, cu bine sau cu rau. Ambele fac parte din viața noastră și avem de învățat din ele. Așteptările crează o forma de ocolire a acestora sau o intensificare care nu e necesară. Așa că cel mai bine este să le ocolim.

Ilinca Bîrsan, clasa a 12-a, Liceul Teoretic „Alexandru Vlahuță”