Odată cu echinoxul putem spune că am intrat în cele 6 luni estivale, în care soarele strălucește pe cer în majoritatea timpului și viața parcă e și mai frumoasă. Ușor, ușor, vom înlocui mâncărurile mai grele, de iarnă, cu salatele, legumele proaspete și alte variante mai ușoare ce vor necesita asocieri cu vinuri albe, rose, spumante, sau chiar roșii, dar mai lejere, mai puțin extractive. Aș trece în revistă câteva variante de vinuri pline de prospețime, ce ne pot răcori perfect în timpul meselor sau între ele.
Din România
– toate vinurile rose; sunt pline de prospețime, mai ales dacă vă îngrijiți să cereți doar producția anului 2020, iar aromele delicate florale și de fragi sau alte fructe roșii îl fac un companion perfect pentru timpul petrecut pe terase sau chiar pe balcon, în lockdown; chiar zilele astea se fac înscrieri pentru un vin foarte bun de la Crama Histria, cu un preț special de lansare de 45 lei.
– toate spumantele, atât cele realizate prin metoda tradițională, cât și cele de tip Prosecco (cu a doua fermentație de scurtă durată, în tancuri mari de inox); din prima categorie nu avem multe variante, dar cele care sunt pe piață sunt ok-ish: Blanc de Blancs sau Rose de la Carassia, Blanc de Blancs de la Panciu, Cuvee Celest de la Villa Vinea, Prima Stilla de la Budureasca, Clarus Brut de la Balla Geza, probabil singurul spumant obținut din soiul Mustoasă de Măderat, Johanna de la Bauer, realizat 100% din struguri de Fetească Regală, Prince Stirbey Spumant Crâmpoșie, toată gama de la Cotnari, care vinifică numai din soiuri românești (Busuioacă, Frâncușă, Fetească Regală și Tămâioasă), Kotys de la Petro Vaselo, spumantele de la Podgoria Silvania sau cele de la Avincis, Jidvei și Recaș. Nu în ultimul rând, vă recomand să opriți și la Azuga atunci când mergeți spre munte și să vizitați Pivnițele Rhein, un loc încărcat de istorie, unde puteți afla mai multe despre cum se produc spumantele și, mai ales, puteți degusta și chiar înnopta la pensiunea cu același nume. Sticlele de Brut de la Podgoria Silvania se pot transforma cu ușurinta în elemente de decor 🙂
– în categoria spumantelor realizate prin metoda Charmat intră mai multe etichete și, fiind mai ieftine, vă las să le testați singuri și să vă alegeți preferatul; în principiu, cramele de mai sus au în ofertă și etichete din această gamă.
– spre deosebire de metodele tradițională (sau champenoise) și Charmat (sau metoda realizării vinului Prosecco), metoda ancestrala nu mai implică o a doua fermentare a vinului liniștit în vederea acumulării de CO2, ci se îmbuteliază direct vinul cu puțin timp înainte de finalizarea fermentării astfel încât aceasta să continue în sticlă pentru a elibera CO2, bineînțeles într-o măsură mai mică; se obțin astfel niște vinuri fizzy, cu puține bule, suficient de savuroase și cu caracter aparte. Această metodă mai este cunoscuta și sub numele de Pet-Nat. Nu cunosc prea bine piața, însă am aflat că vom avea un exemplar de acest fel de la o cramă dragă mie, mică și experimentală, plină de bunătăți (Agape Artă și Natură); îi urez succes lui Adalbert Marton în obținerea unui Pet Nat ca să ne putem delecta cu vinurile lui.
– doar o vorbă aș vrea să vă mai spun: nu vă bazați că sec (dry) înseamnă un vin fără rest de zahăr; în domeniul spumantelor, Brut este ceea ce conferă calitatea maximă, după cum se poate vedea și în această imagine; bineînțeles, dacă vă place o băutură mai dulce, alegeți un Extra Dry sau orice vă satisface mai mult. Însă dacă vreți un companion universal al mâncărurilor, alegeți Brut. Este un vin versatil și vă veți îndrăgosti iremediabil. Chiar dă dependență!!
– trecând la vinurile liniștite, cele mai pline de prospețime și cu senzații de ”verde” (arome vegetale, de ardei gras) sunt vinurile realizate din Sauvignon Blanc, însă avem și soiuri locale destul de apropiate: Frâncușa, Zghihara, Feteasca Regală, în special de pe plantațiile transilvane. Și Aligote-ul de la Crama Gramma sau Crama Delta Dunării ar putea acompania câteva mese (crap prăjit cu mămăligă, de ex.) iar Feteasca Albă de la Dagon, o crama mică din Dealu Mare, e un must try (cu toate că nu e deloc ieftină) însă orice vin realizat din vițe de vii vechi de 40 de ani poate oferi surprize nebănuite. Rieslingul italian (mai precis Welschriesling, cum e identificat oficial în toată lumea, cu excepția noastră!!) este o variantă acceptabilă de vin fresh, cu aciditate, însă recomandarea mea ar fi să vă împrieteniți cât mai bine cu Rieslingul de Rhin, care în țara noastră a început să fie prețuit, însă la nivel mondial e deja vedeta, cu sticle ce depășesc lejer prețul de 100 euro; încercați Crama Bauer, Villa Vinea sau Nachbil.
Din afara țării v-aș propune câteva soiuri pe care le-am testat de-a lungul timpului și garantez că sting setea și au și suficientă complexitate aromatică pentru a ieși din pluton.
– Albarinho (sau Alvarinho în versiunea portugheză) – un soi cultivat cu preponderență în nord vestul Spaniei, unde influența oceanului moderează clima (care poate fi deosebit de caldă în restul țării); mineral, de multe ori și salin, cu arome ce baleiază între ananas copt și grapefruit acid, albarinho e vinul spaniolilor pentru seafoods, deci ne putem inspira cu încredere și noi. Importator – premiumdrinks.ro, pentru protugheze si deocamdată nu cunosc importator pentru spaniole (dar ar putea sa ne ajute Eduardo)
– Gruner Veltliner este soiul portdrapel al Austriei, care a crescut enorm în ultimile decade, revenindu-și după imaginea dezastruoasă de producător de vinuri slabe. Acum vinurile austriece sunt seci, bine executate, din multe soiuri locale ce pot exprima destul de bine terroir-ul. Surpriza plăcută cu vinurile austriece a fost că vinurile scumpe sunt excepționale, de nivel mondial, iar cele ieftine (5-7 euro) sunt foarte bune, ceea ce mai greu putem spune despre vinurile noastre. Însă e clar și o problemă de gusturi, în toată Europa vinurile albe au virat spre acele elemente crispy, flinty, deci cu aciditate pronunțată, cu aluzii de pietre scăpărate (Flinty is an advanced tasting term used to describe the smell, and sometimes taste, of wine that resembles a flint stone striking another stone or steel); importator – awine.ro.
– Chenin Blanc – un soi versatil, ce dă vinuri excepționale, atât seci (baricate sau nu) cât și dulci, fiind predispus la putregaiul nobil Botrytis; găsim la importatori atât exemplare excelente din Africa de Sud, unde soiul și-a găsit o a doua patrie, cât și de pe Valea Loirei, Franța, renumite pentru echilibrul între concentrația de arome (mere verzi) și aciditate. Îmi place abordarea Sandrei Cahu, care a pornit o întreagă afacere de import împreună cu soțul ei, pentru că ambii sunt îndrăgostiți de acest soi.
La winederers.com puteți compara și cumpăra cele doua exprimări ale Chenin Blanc în funcție de pământul în care a fost cultivat.
– Assyrtiko – sharp, zesty, tart, acidic, pungent – acestea sunt posibilele caracterizări ale unui vin realizat pe o insulă celebră, și nu mă voi strădui să le traduc; doar căutați vinurile pe newgreekwine.ro sau în călătoriile prin Grecia și încercați să vă gândiți la aceste cuvinte când gustați vinul. Precum Austria, și Grecia a apărut de curând pe harta vinurilor de calitate și probabil trăim ultimele momente înainte ca prețurile să decoleze (stiați că în ultimile decade prețurile pentru vinurile Bordeaux au crescut chiar și de 10 ori?); cum producția de vin pe insula Santorini nu are cum să crească, terenurile fiind vânate de investitorii imobiliari, rezultă că presiunea va fi pe prețuri; de curând am achiziționat o sticlă din cel mai bun vin de Santorini, alocația pentru România fiind sub 10 sticle; nu mai spun că aceste vinuri se maturează excelent la sticlă, datorită acidității crescute ce funcționează ca un bun conservant, timp în care micro-oxigenarea ce se întâmplă prin dopul de plută transformă aromele vinului, oferindu-i un plus de complexitate.
– Pinot Grigio – chiar dacă l-am lăsat la urmă și chiar dacă e foarte, foarte ieftin, nu înseamnă că e cel mai slab; așa cum a fost consacrat de producătorii din nordul Italiei, acest vin foarte fresh și foarte puțin corpolent poate înlocui fără probleme limonada sau berea pe terase și e perfect și la o masă lejeră cu salate sau pește. Îl găsiți sub denumirea delle Venezie DOC sau Veneto IGT. Bineînțeles că se cultivă în toată lumea, inclusiv Purcari are o gamă monovarietală, însă eu aș bea întâi un vagon din nordul Italiei și apoi aș vedea dacă ceilalți se ridică la același nivel.
Mai sunt multe alte soiuri, însă sunt extrem de puțin băgate în seamă de importatori; până la urmă, importatorii aduc ce cere piața, iar piața cere vinurile cu care s-a obișnuit, în loc să experimenteze; deci atenție la educația oenologică pentru că e păcat să ne învârtim în jurul a câtorva soiuri/vinuri. Dacă sunteți însă prin Italia, cereți un Gavi sau Verdicchio, ba chiar Fiano ori Soave.
