La începutul săptămânii am lansat cea de-a doua temă a noului sezon Vocea Ascultătorului (sezonul 5), un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Imaginează-ți că lucrezi la Radio Guerrilla. Cum arată o zi de muncă pentru tine?
Concursul se încheie duminică, 20 ianuarie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 21 ianuarie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Mihaela știe că nu poate să mai câștige și tura asta, dar nouă ne-a plăcut ce ne-a trimis și ne-am gândit să împărtășim și cu voi.
***
E o zi gri. La fel ca celelalte din ultima vreme. De la Roexitul de acu’ 6 luni toată ţara e în haos. Parlamentul a fost dizolvat, guvernul conduce cu pumnul şi palma. Sau cu tunul de apă, gloanţele de cauciuc şi lacrimogenele. Proteste, arestări ale opoziţiei, represalii. Insidios a început cenzura, întâi un post de radio, apoi unul tv. Au rămas cei care fac frumos în fața stăpânirii. Acu’ o lună au interzis majoritatea reţelelor de socializare. Facebook, Twitter, Instagram nu mai sunt. A rămas Youtube, dar până se încarcă ceva ţi se face lehamite să te mai uiţi. Toată cenzura de teama manifestaţiilor. Să nu ne mobilizăm sau ceilalţi să nu ştie că încă mai luptăm.
Noi rezistăm. În clandestinitate. Ne-am mutat pe unde scurte. Noi şi vreo alte două posturi. Clasicul aparat de radio al părinţilor şi bunicilor a revenit în case, dezgropat dintre vechituri iar cuvintele din eter îşi recapătă greutatea de acu 40 de ani. Reuşim să transmitem câteva ore bune. Muzică, analize, citim scrisori de la cei rămaşi afară, vorbe care redau speranţă, deschid minţi şi mobilizează. Eu împart orele de emisie cu Nic. Muzică şi gânduri clandestine pentru noctambuli. Şoapte ecou din fâşia Nomansland. Care fizic este într-o cămăruţă undeva, într-o undisclosed location, cum s-ar spune. Asta, dacă nu suntem nevoiţi să mutăm echipamentul. Câteva zile am transmis dintr-o dubă în mişcare, de teamă să nu fim ridicaţi. Pe Dobro l-au arestat ieri. A fost alăturat altor nume din media care începuseră să stânjenească. Plus că noi funcţionăm în ilegalitate, zic ei. Asta şi subminarea statului de drept. Glumele şi spiritul caustic al Guerrillei de Dimineaţă deveniseră incomode. Iulian a scăpat ca prin urechile acului. Nu era acasă când l-au căutat. Acum se ascunde pe la prieteni. Pe Mitoș nu l-au mai lăsat să intre în țară după o vizită în Moldova. Au mandat şi pentru Liviu. Cap de listă, a fost primu’ vizat. De fapt toţi avem… Câte un securist pe urme. Azi ne întâlnim în mansarda unor prieteni să discutăm protestul de mâine, din faţa Tribunalului unde se judecă procesul lui Dobro şi a celorlalţi din media.
– Ce-i cu fețele astea lungi? Matei, Gilda, Dobro va fi eliberat. Demonstraţia de mâine de asta o facem. Mobilizare generală! Să dăm jos cenzura. Am făcut şi petiţia aia la Amnesty…
– Da, Liviu! Ştim. Dar e greu fără…
– Las‘ că va fi bine. Trebuie. Cum stăm cu provincia? Bogdan, Sorin, Iulian?
– Teritoriu’ e acoperit. Avem semnale pozitive de peste tot, oamenii ne susţin. Cluj, Iaşi, Timişoara, lumea se mobilizează pentru mâine.
– Petru, suntem gata cu manifestele alea, da?! Am vorbit cu un amic pilot, o să zboare mâine să le împrăştie prin Bucureşti.
– Da, sunt gata. Şi am şi nişte prieteni grafferi. Punem de o acţiune la noapte… avem nişte stencil-uri simpatice tocmai bune de mobilizat.
– Aveţi grijă mai băieţi ca ăştia sunt cu ochii pe noi.
– Şi noi pe ei, Liviu. Şi noi pe ei.
– Păi dacă totul e gata pentru mâine, zic hai să îi dăm drumu cu transmisia aia că oamenii ne aşteaptă!
– Aici Radio Guerrilla, ultimul radio liber din lagărul România!
Ha, ha, ha! Manifeste împrăștiate cu avionul unui amic? In epoca comunicațiilor din buzunar? Nu are cum să fie. Dar dacă am întâlni oameni care gândesc în prezent ca și cum această apocalipsă o trăim deja? Pe de altă parte, dacă aceste scenarii apocaliptice pot mobiliza tinerii să le pese și să se implice, atunci vă rog să scrieți tone de astfel de scenarii. Chiar dacă tinerii urăsc politica, atât la modul general, alăturându-se unui val europeano-american de antipolitica, cât și la modul românesc, urându-i din suflet pe toți cei care fac politică sau modul în care se face politică pe aici, dacă astfel de apocalipse i-ar face să se implice cât de puțin in viața de zi cu zi, mai o reclamație la ADP, la primăria de sector, poate chiar participarea la una din asociațiile si organizațiile non-profit și apolitice, care luptă cu autoritățile pentru diverse idei, de la infrastructură până la mediu, mergând până la chiar prezența la vot, atunci sunt de acord cu aceste apocalipse.