Precum a fost luna ce tocmai s-a încheiat, la fel de atipice și eterogene sunt și propunerile de mai jos. În plus, listei următoare i se mai adaugă expresia: bucăți nebăgate-în-seamă.
Electro-pop-ul n-o să moară în veci, iar după un eventual cataclism planetar singurii supraviețuitori vor fi gândacii de bucătărie și muzicienii din zona asta. April Towers este un duo din Nottingham, care a început, prin 2013, ca proiect solo al lui Alex Noble căruia mai târziu, din nevoie, i s-a alăturat consăteanul Charlie Burley. Au devenit repede cel-mai-bun-lucru-nou din localitate și ulterior speranța sinth-pop-ului britanic. Acum 3 zile au ieșit cu Tel Aviv, o bucată ce confirmă că în lanțul trofico-sonor, după LCD Soundsystem și Hot Chip, urmează April Towers.
Tot doi și tot englezi, de data asta din Ascot, sunt în proiectul născut în 2010, botezat după un joc de cuvinte imaginar, Febueder (se citește Fe-byou-der). Cei doi se declară alternativa la orice gen circulă acum, dar criticii le-au pus ștanță de indietronic, cu toate că în muzica lor identifici sunete din zona de indie-rock, dream-pop, chamber-pop sau art-pop. În construcția sonoră a celor doi, Kieran Godfrey (vocal și multi-instrumentist) și Samuel Keysell (percuționist), este ceva ce te hipnotizează și te face captiv. O să poți experimenta senzațiile astea mai pregnant din 6 aprilie, atunci când se lansează noul lor EP, Hoax.
Colorblue este un band relativ nou, apărut în 2014, care, după propria declarație, combină sunetele electronice contemporane cu armoniile pline de distors din imnurile rock, totul îmbinat sub denumirea de Melancholic Arena Pop . De fapt, ascultându-i pe nordici, ai impresia că cei de la Kraftwerk și-au făcut o trupă nouă alături de trio-ul Muse. Cvartetul din Helsinki urmează să scoată un nou EP, intitulat “Not in Sleep But Someplace Else”, pe care îl promovează cu ajutorul piesei My Religion.
Debutantul lunii este Liam Brown, un puști de 19 ani din Liverpool, care s-a apucat să facă muzică electronică în dormitorul propriu pe la 17 ani, sub numele de Lumen. De curând s-a rebrand-uit sub titulatura Pizzagirl, nume cu care și-a recunoscut zeii sonici: cei care făceau pop-iconic în anii 80’ și 90’. La el în localitate este recunoscut ca fiind maestrul lo-fi pop-ului, iar pe 13 aprilie urmează să debuteze oficial cu EP-ul denumit redundant “An Extended Play”.
Artistul care va ajunge pe buzele multora și pentru care mulți dintre voi vor plăti pentru muzica sau concertele sale este: Isador. Mai exact, Warren Heller, artist de 22 de ani care-și recunoaște inadaptabilitatea la mediul/locul în care a fost crescut: banalul și inertul New Jersey. Cât a locuit cu părinții și-a cultivat sociopatia cu grijă, reușind să evadeze doar într-un univers creat de propriile sunete, create în dormitor. Acum sălășluiește în New York, locul unde a dat posterității materialul său de debut, EP1.
