Multă lume a fost invidioasă pe succesul fulminant al vinurilor moldovenești. Dacă ați fost pe la Good Wine sau alte târguri de vinuri, cu siguranță vă amintiți de standul mare, luminat, în formă de pătrat în care expuneau, în mod grupat, majoritatea producătorilor de peste Prut. Un singur stand, un efort unic de organizare din partea Wine of Moldova înseamnă mai mult confort și accesibilitate pentru micii producători moldoveni. Asta în timp ce producătorii români își organizau standul fiecare în parte, fără vreun pic de ajutor din partea vreunei organizații. Pe cont propriu.
Deși pare ca sunt mai gospodari, adevărul este ca toate sunt doar consecințe ale unor politici macro numite UE sau Parteneriatul Estic (sau cum s-o mai numi acum). În timp ce pentru România există instrumentele numite fonduri europene nerambursabile (folosite cu preponderență la replantare si retehnologizare), pentru Moldova și Georgia s-au inventat alte surse de finanțare, subsumate USAID. Iar aceste fonduri au venit la pachet și cu o consultanță destul de eficientă, astfel că nu ar trebui să ne mire că vinurile moldovenești au beneficiat de prime time la o televiziune de top din USA (cum se poate vedea aici), expunere de care vinurile românești încă duc lipsă. Cert este că după nici 10 ani de muncă asiduă, de consultanță în crearea vinurilor, etichetelor, alegerea sticlelor etc, vinurile moldovenești merg foarte bine la export pe piețe pe cât de depărtate, pe atât de bogate, precum China, Coreea de Sud sau Japonia. Vinurile georgiene performează chiar mai bine la nivel de imagine, având avantajul unic de a fi țara în care s-au găsit cele mai vechi dovezi ale fermentării mustului de struguri. Soiul străvechi georgian Saperavi s-a impus în special pe piața americană, viticultorii de acolo străduindu-se chiar să planteze acest soi pentru a produce vinuri pe plan local. Deocamdată există, conform glumelor georgienilor, trei tipuri de vinuri obținute din Saperavi: de șes și de platou din zona Georgiei și de… Moldova. Dacă nu ați băut un Saperavi moldovenesc (Gitana sau Castel Mimi de ex) să știți că e creat precum un vin din Lumea Nouă, ready to drink, cu profil aromatic in your face, pe când vinurile din același soi create în Georgia se fac la fel ca în urmă cu 1000 de ani, în amforele de lut îngropate în pământ, având nevoie de ani buni pentru șlefuirea taninurilor (mai degraba Old World style).
Am avut ocazia în zilele trecute să observ diferențele dintre Moldova și Georgia în cadrul unei degustări de vinuri din portofoliul True Wines ce a avut loc într-un winebar deschis recent.
Am descoperit niște vinuri albe fresh, numai bune de băut vara pe caniculă: Alb de Onițcani de la Vinaria Novak și Goruli Mitzvane de la Vinaria Batono, și mai ales, am descoperit o băutură probabil mai veche decât vinul, miedul, obținută din fermentarea mierii de albine. Se găsește sub forma de distilat, dar în cazul de față am avut în pahare un spumant diferit de cele cu care eram obișnuit în termeni aromatici, cu efecte afrodisiace (morala: mulți dintre participanți au dat buzna la final să cumpere și pentru acasă).
Însă vedeta serii a fost soiul Saperavi, prin două vinuri moldovenești și două georgiene. Moldovenii de la Vinaria Novak au venit cu două vinuri de autor, două asamblaje în care Saperavi stătea alături de alte soiuri gen Fetească Neagră, Rară Neagră, Cabernet Sauvignon, iar georgienii de la Vinăria Batono au fost prezenți prin doua tehnici de vinificare distincte ale aceluiași soi: fermentarea în vase de inox, respectiv în amfore de lut.
Nu pot alege un caștigător, practic simțurile noastre au câștigat … experiență. Vinurile au fost diferite, cele moldovenești având un plus de rotunjime în gust, cu influențe pregnante de baric franțuzesc, însă cele georgiene pentru mine reprezintă autenticitatea, cu tot cu aroma de piele de cal ce a tras mult la căruță. Puneți-le la beci câțiva ani și apoi deschideți câte o sticlă lângă un steak gătit medium rare și probabil veți observa că unele vinuri sunt mai potrivite pentru o discuție de seară între prieteni, precum cele de la Novak, altele excelează în asociere cu o mâncare aleasă cu atenție.
MC-ul evenimentului a fost Președintele Asociatiei de Somelieri din Republica Moldova, Mihai Druță, care a livrat povești pentru fiecare dintre cele 10 vinuri aliniate. Sincer, nu am mai asistat la o degustare de vinuri la care speaker-ul sa fie aplaudat la final, însă asta nu arată decât că publicul a simțit pasiunea din spatele cuvintelor și dragostea autentică pentru vin și pentru meseria de somelier.
To be repeated 🙂
*
Un alt eveniment interesant al ultimelor zile a fost întâlnirea cu un alt vin de autor pe nume Primul. Creația echipei Alex Dona – Marina Samoilă, acest vin face parte dintr-un proiect care va crește mult, dacă mă întrebați pe mine, și care poate fi luat serios în calcul atunci când investiți în vin. Iată ce spun autorii despre acest proiect: ”Avantajul în a construi proiectul Desprevin.ro este că ajungem să cunoaștem multe dintre cele mai bune crame din România. Și când spunem cunoaștem ne referim dincolo de ceea ce găsesc consumatorii în sticle – gustăm sute de probe de tanc și baric, zeci de proiecte în derulare sau abandonate, încercări și teste – cam tot ce e mai frumos într-o cramă.
Așa s-a născut ideea de Primul – un vin itinerant ce în fiecare an va fi făcut cu crama care ne-a impresionat cel mai tare, un cupaj unic și irepetabil ca orice experiență care contează cu adevărat.” Așadar, un vin care reprezintă înainte de toate o selecție de calitate, o garanție că înăuntrul sticlei e ceva bun, iar faptul că nicio ediție nu va depăsi 10k de sticle va face ca prețul să se aprecieze considerabil în timp, în special dacă adunați toate edițiile și veți scoate la vânzare peste ani, o verticală.
Vinul se prezintă deocamdată foarte tânăr, de aceea are nevoie de 1-2 ore de expunere la oxigen într-un decantor, însă asamblajul unic, decis de creatorii lui în urma unor multiple teste, livrează bine arome de prune afumate, de afine şi zmeură, de piper proaspăt zdrobit şi de ierburi aromatice, învelite în impresii de vanilie şi ciocolată. Gustul se aşează în mai multe straturi, ce converg către aceiaşi numitori comuni: suculenţă şi forţă. Structurat, cu taninuri şlefuite, dar în acelaşi timp bine reprezentate, vinul aduce în postgustul lung senzaţii puternice de fructe negre de pădure şi de gemuri, dar şi o atingere condimentată.
