Nimic nu m-ar fi putut întrista mai mult
decât ce mi-a zis:
Urăsc oamenii.
Nu.
Nu-i adevărat.
Nu pe toți, am mai bâiguit.
Ba da, urăsc oamenii, pe toți, mi-a tăiat-o.
Nimic nu mi-am dorit altceva, atunci,
decât să fiu o pisică,
sau chiar, cu puțin noroc, de ce nu,
o cană fierbinte de ceai
pe care s-o strângă-n mânuțele ei
și să nu-i mai dea niciodată
drumul.
Foto: Vlad Petri
