Iorga, băiatul care a adus #obordiscofunk-ul în familia Vinyl, Rum, Tapas & Wine, a lansat primul EP, Romanian Edits, o reinterpretare a 4 piese românești, dinainte de ’89. Floare la Rever – Nicu Alifantis (1988), Plopi Impari- Grupul Stereo (1985), Hai la București- Anton Șuteu (1983), Bună seara- Trio Expres (1986). EP-ul este liber la descărcat, ascultat și dansat aici.
Am profitat că Iorga vorbește mult și scrie așa cum ar vorbi (asta e minunat, dar să nu-i spuneți) și l-am luat la întrebări despre căutări și regăsiri prin muzică, funk, disco, Obor, edituri, muzică românească, evenimentul de lansare a EP-ului de la Terasa Obor, etc. El ne-a vorbit, bineînțeles, de mici, bere, ciclism, familie, talentul lui de bucătar și tâmplar.
Dar ne-a plăcut (nici asta să nu-i ziceți).
Maestre, muzica!
La început a fost Ideea. De unde a venit gândul de a răscoli în analale muzicii românești dinainte de ‘89 și de a face ceva nou cu ele?
N-am simțit gândul venind, ci cred că m-am născut cu el. Și însuși gândul mă răscolea pe mine de ceva vreme. Probabil un geamăn din mine a fost, este și va fi mereu curios precum un copil, iar celălalt îl pune să caute în underground. Bine, la noi nu se putea vorbi înainte de ’89 despre underground, ci de obscuritate. Chestii nu prea băgate în seamă (promovate), dar cu potențial și cu priză la publicul educat.
Din punctul de vedere al DJului care vrea să fie mai mult decât DJ, adică bate și în producție, am simțit întotdeauna că se poate mai mult în România. Cum prezentul nu îmi pare satisfăcător, de viitor nu are cum sa se lege vreo speranță dacă nu descoperi ceva în trecut. Să ne înțelegem, vorbesc aici strict de genurile funk și disco cu influențele lor în funcție de așezarea geografică pe mapamond. Iar la acest capitol/aceste genuri suntem deficitari. În trecut s-a mers numai pe rock, folk și cosmic pop. Apoi a început să miște hip hopul, indie, alternative, techno și un pic de electro-dance. Funk și disco, în continuare, absente. Ei, și acum ce facem dacă nu avem nici funk, nici disco și nici studii muzicale?! FACEM NOI, TREBUIE SĂ IASĂ! Și, Slavă Infinită unor minunați artiști care ne-au dat niște sunete demne de recunoștința internațională, se leagă ceva. Sunt câteva compoziții care merită readuse periodic în actualitate. Nu sunt multe, dar cele care sunt, sunt strașnice.
Apoi a fost Selecția. Povestește-ne cum ai ajuns la cele 4 piese. Sau, cum au ajuns ele la tine?
Bine zis cum au ajuns ele la mine. Primele două, într-adevăr, ele au ajuns la mine. Puse, n-aș putea să zic promovate, în mediul techno. Floare La Rever în set pe plajă spre dimineața și Plopii Impari într-un remix tot techno pe structură clasică beat – break cu ceva (în cazul de față câteva versuri din piesa originală) – beat. M-a atras construcția synthurilor peste care veneau vocile din piesa originală și așa nu au mai fost decât 2 pași până la editul meu disco. 2 pași pot însemna o perioadă destul de lungă, de la idee la produsul finit. Țin să subliniez că Ideea și Inspiratia sunt primordiale, fără ele nu ai nimic, oricâtă muzica ai ști. Apoi, cu Hai La București a fost real struggling. Nu folosesc romgleza, dar în cazul de față, vă spun sincer că termenul “struggling” descrie cel mai bine căutarea. Știam ce voiam, dar nu știam dacă există în muzica românească, un fel de mers prin labirint. Și când am descoperit-o, m-am simțit de parcă aș fi câștigat Turul Italiei (cel mai spectaculos). După cele două fraze anterioare, probabil că v-ați dat seama că este preferata mea, este tot ce vreau într-o piesa jazzy disco funk, le are pe toate. Odată cu “Hai La București” care face parte din coloana sonoră de 2 piese 🙂 ale filmului “Buletin De București”, am mai descoperit-o și pe cealaltă (din film și despre care o să vorbesc la timpul ei, deci stați tune for more – iar, altă vorbă care merge bine în engleză). Și, în fine, cea de-a 4-a piesă, “Bună Seara”, a fost descoperită în străfundurile internetului, trăiască internetul! Este o piesă care nu există pe niciun album Trio Expres și care a fost interpretată pentru prima și ultima oară la un revelion, pare-mi-se că ’86-’87. M-a prins “cârligul”/refren și am știut că va ieși ceva drăguț. O înregistrare sărăcăcioasă, dar ceea ce aveam nevoie exista, îndeajuns pentru o prelucrare decentă.
Apoi a fost Lucrarea. Sau Editul. Cum ai prelucrat RVR, Plopi Impari, Hai la București, Bună seara?
Lucrarea cu “L”, wow, suneți prea drăguți 🙂 Și, taa daaaa, ați pronunțat cuvântul magic cu “E”. Oarecum un termen nou pentru România, editul presupune modificarea unor porțiuni și reinstrumentarea, mai ales cu bass, ritm și percuție, a întregii piese, fără alterarea vocilor și a celorlalte sunete, fie ea o piesă mai veche sau mai nouă. E ceva diferit față de remix sau de rework. Foarte multe piese au nevoie, în primul rând, de o corectare tehnică a măsurilor. Este des întâlnită măsura, să zicem de 4/4, în care timpii nu sunt egali, mai ales la piese vechi. Acolo iți dai seama că e ritm făcut 100% de mâna omului. Apoi, după corectarea timpilor din măsură intervin imaginația, inspirația și cunoștințele muzicale dobândite în timp. Cunoștințe muzicale care nu țin de studii muzicale, ci de flerul și talentul fiecăruia. Garantez că fără niciun studiu în domeniul muzical, un om poate crea capodopere. Partea finală este masteringul, la fel de importantă ca și celelalte două, abia dupa mastering piesa va suna corect și va fi gata pentru festival, radio, club sau boxe, în curte la bere și grătar. Dar ce credeți? De master nu m-am ocupat eu, ci fratele și mastering chief-ul UFe, să-i dea Universul sănătate!
Ce e #obordiscofunk-ul?
#obordiscofunk-ul este acea Identitate Muzicală pe care mi-am dorit-o dintotdeauna și pe care am dobândit-o cu ajutorul VRTW. În vremuri demult apuse, am făcut și seturi comerciale în cluburi și mai comerciale. Ca o paralelă, în ciclismul de șosea este des folosit cuvântul “provine” atunci când se face referire la un sportiv rutier. Ciclismul de șosea este cea mai importantă disciplină a ciclismului. Alte două discipline importante sunt ciclismul pe pistă (velodrom) și mountain bike-ul. Eh, foarte mulți vin de la velodrom sau mtb la șosea și atunci se spune despre ei că provin dintr-una din cele două discipline amintite. Așa și cu mine, eu provin din cluburi de mainstream unde NU m-am regăsit de nenumărate ori și unde tot de foarte multe ori mi se băteau apropouri “pune și tu ca în clubul X, ca în clubul Y, etc”. Invariabil, răspunsul meu era “habar nu am despre ce spuneți, n-am fost în viata mea acolo, nu știu decât ca mine”. Și uite așa, odată cu VRTW a venit și identitatea muzicală. IORGA = VRTW = #obordiscofunk. O mulțime de artiști hip hop s-au asociat cu cartierul, stiluri techno sunt asociate cu orașele în care s-au născut, așa că a venit firesc să asociez genurile-mi preferate cu cartierul în care m-am născut, am crescut și în care locuiesc.
Cum a fost primit #obordiscofunk-ul la evenimentul de lansare a EP-ului la Terasa Obor? Am auzit ca ati facut concurență neloială colegilor de la tarabe care nu se mai înțelegeau cu clienții 😊
A fost magnific. Senzațional. Fenomenal. Multă lume și la fel de mulți oameni, grătar cu cei mai gustoși mici, bere fluviu, veselie mai ceva ca la stand-up-uri și foarte mulți prieteni. Sindrofie cochetă, nu bâlci de Obor 🙂 A fost pentru prima oară când a avut loc un eveniment de asemenea anvergură în piața Obor și, fără doar și poate, în toate piețele din România. La eveniment underground ma refer, nu la zilele primăriei, zilele toamnei sau mai știu eu ce tăieri de panglici pentru izvoare cu apă sfințită din rețeaua de alimentare a orașului. Încă de când eram copil îmi doream să pun muzică în piață. Precum un profesor care dorește să predea în locuri unde cultura este greu accesibilă și care încearcă să schimbe ceva în bine. Cel mai potrivit loc nu putea fi altul decât Terasa Obor. E mereu lume de party acolo, e altceva. Plus că în timpul zilei, în timp ce micii (#1) sfârăie pe grătar, în difuzoare poți asculta o mulțime de artiști consacrați. Egocentristul De Volum are în sânge punctarea faptului ca volumul e prea tare, asta e meseria lui. Apropo, deranjații nu au niciodată treabă cu muzica, doar cu volumul. Poți sa le pui techno, trance sau gabber, da’ să fie încet, maică 🙂
Și nu, în ultimul rând, câteva cuvinte despre Creator. Cine sunteți dvs, domnule Iorga?
Sunt vărul lui Luke Skywalker și, totodată, finul lui Yoda. Sunt singurul cavaler Jedi care a ajuns pe Pământ și a nimerit în Obor. Nașul Yoda a ținut foarte mult să mă cheme și pe mine Yoda, însă la Evidența Populației sector 2, funcționarul a fost cam cherchelit și (mi-) a greșit numele. Astfel, în loc de Yoda, mă cheamă Iorga. Apoi, crescând cu sunetele laserelor și ale prietenilor R2D2 și C3PO, a fost doar un pas până la trecerea spre muzica electronică, așa cum a evoluat ea odată cu mine și eu cu ea. Am fost în acid funk, breakbeat, jungle, house, techno, minimal, hip hop. Însă timpul si mintea au cernut sunetele pâna la starea actuală care coincide cu starea ideală: funk, disco și jazz. Un om înțelept a spus odată “dacă nu ințelegi disco și funk, nu înțelegi nimic din tot ce derivă din ele” și afirm și eu la rândul meu că afirmația este o axiomă, o propoziție care nu are nevoie de demonstrație. Sunt un căutător de nou prin vechi. Sunt tipul cu rindeaua, așa cum am auzit pe la voi 🙂 Și să știți că ati nimerit-o bine de tot pentru că lucrez și cu rindeaua adevărată, cochetez cu tâmplaria din lemn, designul și mobilierul de interior. Sunt un căutător de discuri, orice loc nou poate aduce un disc nou. Sunt tipul ăla care pleacă ultimul de la petrecere, chiar dacă nu pune muzică. Sunt prietenul pe care îl chemi când ți se sparge o țeavă sau ai de reparat ceva prin casă. Profesionist (nu amator) de bere și amator (nu profesionist) de ciclism. I’m the Funk Inspector. Supersonic la somn. Un tip cu care nu mori de foame 🙂 Adică piața, bucătăria și plita îmi sunt prietene. Și nu în ultimul rând, sunt soțul extraordinarei mele soții și tatăl minunatului nostru puști de aproape 9 ani.
Unde vă putem găsi, dacă vă căutăm? Pe dvs și muzica dvs.
Pe mine, în carne și oase, trup și suflet, mă puteți găsi la marile festivaluri, la festivalurile mijlocii, la micile festivaluri și cam la toate evenimentele care se desfășoară în colaborare cu VRTW. Mă mai găsiți și la NOR Sky Casual Restaurant, un loc fancy unde pun în stilul VRTW #obordiscofunk si, retineti, și #oborjazz 🙂
În varianta digitalizată, aici.
POWER!
