Un băcăuan cu tată sirian și un ieșean intră într-un bar. Și nu, nu se pun pe băut, ci pun de un new-folk, cântat doar la chitară, voce și tobe. Nidal Ștefan și Alex Neagu sunt exemplul cel mai bun de emoție pe pâine, emoție care, probabil, s-ar pierde într-un amalgam de instrumente.
Ștefan Nidal și Alex s-au întânit anul trecut într-o cârciumă, mai exact în restaurantul tatălui lui Nidal. Ada Milea avea concert acolo, împreună cu Alex Neagu, și așa l-au descoperit pe Nidal. Restul e istorie, sau urmează să devină istorie.
Nidal Ștefan cântă de mic la chitară, de pe la șapte ani, și e absolvent al Conservatorului, secția pedagogie muzicală, asta după ce a trecut și prin băncile facultății de Drept, la insistențele părinților. Dar, cum se întâmplă de cele mai multe ori, artistul din om iese la suprafața și renunță la tot ce îi este impus, căutându-și propriul drum. I-au trebuit totuși mulți ani până când să arate lumii de ce e în stare, asta pentru că a fost un perfecționist și a simțit nevoia ca produsul, în cazul ăsta muzica, să nu ajungă la ascultător decât în cea mai bună formă a lui. De Alex Neagu ce să mai spunem…îl știți și din alte formule, și anume The Bread Pits, Fără Zahăr (alături de care cântă încă din liceu), Ada Milea și Lucia. Nu știm nici noi cum de are timp de atâtea proiecte, dar bine că are.
Combinația de voce, chitară și tobe nu e nemaivăzută, nici nemaiauzită. Totuși, când se adaugă atâta emoție, versuri deștepte și linie melodică de închis ochii și zâmbit pe ea, atunci e ceva nemaiauzit și nemaivăzut. Iar la noi în țară puțini sunt cei care reușesc într-o formulă de doi să umple o scenă, fără să îți dea impresia de prea puțin.
Live-ul lor din Mansarda Radio Guerrilla e de ascultat/văzut aici.
