Terorismul ca bebeluș al expansionismului forțat
Să zicem că terorismul e o formă de ”nebunie a lumii”, o consecință a politicilor invazive, duse de-a lungul vremii de marile puteri… turnăm benzină în conflictele altora, punctăm acolo, extragem de dincolo. Iar modul în care aceste puteri luptă azi cu terorismul, îmi amintește de perioada lobotomiilor, când țeapa de inox bătută cu ciocănelu’ în creier era considerată o metodă eficientă. Acum lobotomia este comparată cu o împușcătură în cap de la care poate ai noroc și nu mori.
Ca paranteză, neurologia & biochimia încă sunt cam ”de grădiniță” la capitolul creier. Noi încă mai sedăm și iradiem, restul sunt promisiuni (și psihoterapie) … Iar dacă mă întorc la terorism ca ”nebunie a lumii”, atunci metodele militariste, la fel ca lobotomia, neurolepticele sau chimioterapia, ar ”elimina” terorismul doar cu prețul unei paralizii sociale generale, când toți ar ajunge pe butuci, deprimați, abrutizați și desensibilizați.
Mă uit la țările civilizate, la binele după care tânjim dintr-o inerție stupidă… și mă întreb: ce-i ăla confort? Cei aia liniște interioară? Ce este un stat de drept, când încrederea în sistem, cam peste tot, tinde spre zero? Generații de papagali politici se perindă pe la tribune, unii mai expirați ca alții. Secol după secol, masele înghit minciuni și suportă consecințele abuzurilor economice, ale dezastrelor sociale, majoritatea provocate strategic.
Ce-i e făcut? Vrea cineva un răspuns nihilist, de genul: Nu mai e de făcut nimic, e prea târziu? Sau mai bine un răspuns idealist? E clar că elementele cheie în acest sens sunt: educația, cercetarea, lucrul cu victimile meciurilor dintre marile puteri, cu refugiații și traumatizații. Perpetuarea traumelor și a educației primitive e o temă fundamentală. Sunt foarte importante cercetările și activitățile cu accent pe integrare socială, culturală, pe ieșirea dictatura fricii, dogmelor și prejudecăților. Altfel, dacă omnipotența, aroganța, dezgustul, pornirile izolaționiste sau fixația ”lumii bune” pe profit cu orice preț vor continua să se manifeste în ritmul de azi, lumea clar va colapsa în haos și psihoză.
Doar o logistică socială complexă, multiculturală, bazată pe comunicare, toleranță și deschidere empatică ar putea (probabil) rezolva problema terorismului. Asta în timp desigur. Și totuși, câte secole trebuie s-o mai dăm în bară ca să înțelegem că populiștii, radicalii, naționaliștii, fundamentaliștii sau militariștii ne vor împinge mereu într-o buclă a terorii și absurdului, producând sistematic dezastre economice, dar mai ales social-politice?
