Aș vrea să discutăm puțin despre noțiunea de NIMIC. Este nimicul cu adevărat ceva real? Ideea a dat multă bătaie de cap gânditorilor de-a lungul istoriei. Ca să începem mica noastră cercetare, ar trebui să pornim de la noțiunea în sine: nimicul este reprezentat de inexistența unui lucru, a unui fapt, a unei întâmplări etc. Dacă o luăm științific, trebuie să ne întrebăm: ce este nimicul? există nimic? nimicul poate fi măsurat și, dacă da, atunci mai este el nimic?
Conceptul de „nimic” este mult mai greu de definit decât pare la prima vedere, așa că, vorba lui Stephen Hawking, vă propun un joc al imaginației. Cea mai simplă reprezentare pe care suntem tentaţi să o asociem nimicului este un spaţiu gol, lipsit de orice. În interiorul lui rămân însă forțe. Așadar, din moment ce există ceva în nimic… înseamnă că nimicul nu este real. Putem spune că în interior avem măcar spațiu-timp. Acesta poate fi curbat de gravitație, așadar este făcut din ceva ce încă nu am descoperit. Astrofizicianul Neil deGrasse Tyson afirma acum câțiva ani: „Din moment ce nimicului i se aplică legile fizicii, legile fizicii nu pot fi considerate drept nimic.“ Mai mult, specialista în fizică teoretică Eva Silverstein de la Universitatea Stanford a sugerat o nouă definiţie a nimicului, bazată pe teoria câmpului cuantic, care ar implica un sistem cuantic lipsit de grade de libertate (adică dimensiuni). V-am amețit, nu? Să încerc altfel…
Dificultatea de a înţelege noţiunea de nimic datează de multă vreme. Grecii antici, de exemplu, nu aveau conceptul de zero și detestau atât de mult ideea în sine, încât au refuzat să-l includă pe zero în sistemul lor de numeraţie, chiar și atunci când calculele astronomice ar fi cerut acest lucru. Thales din Millet, undeva pe la anul 600 i.e.n, nega cu tărie existența vidului, a nimicului. Nici un lucru nu poate apărea din nimic, nici un lucru care există nu se poate transformă în nimic, spunea el. Thales și-a mai pus o întrebare: dacă scoatem tot ceea ce există dintr-un volum dat, ce va mai ramâne acolo? Răspunsul pe care l-a dat venea din propriile sale concepții despre structura lumii. În acel volum va ramâne un soi de materie primordială.
Astăzi, când vorbim despre nimic, spunem materie sau energie întunecată. Cuvântul întunecată vine tocmai din neînțelegerea ÎNCĂ a nimicului. Deși materia întunecată este, deocamdată, imposibil de detectat, deci am putea-o include la categoria „nimic”, totuși ea are o anumită masă. Calculabilă evident în teorie, prezisă de fizică teoretică și cuantică, arătată clar pe hârtie și totuși încă neînțeleasă și nevăzută, însă in niciun caz NIMIC.
Dacă eu nu am putut să vă lămuresc ce este nimicul, poate o vor face alții mai deștepți. De aceea vă las o recomandare de carte astăzi, scrisă de John D. Barrow și care se cheamă Mic tratat despre NIMIC sau The Book of Nothing.
El: ” ce ai? ”
Ea: Nimic.
Si, asa se explica expansiunea Universului…deplasarea spre rosu. Alarma! 😀