Ce vreau să vă spun? În limba română lucrurile au sens, nu-l fac, deși în ultima perioadă, pentru mulți vorbitori, totul „face sens”. Este traducerea mot-à-mot a expresiei englezești ”to make sense”, care înseamnă “a fi logic, inteligibil, justificabil sau practic”.
Așadar, nu face sens să o folosim în limba română, devreme ce avem expresia „a avea sens”, care înseamnă exact acelaşi lucru cu „make sense” din engleză. Mai exact, o propoziție „poate avea sau nu sens”, dar „nu poate să facă sens”. La fel cum un scriitor „poate avea talent”, dar nu poate „să facă talent”.
În concluzie, are sens să fim mai atenți la ce, cât și cum împrumutăm cuvinte și expresii din alte limbi. N-aș vrea să înțelegeți că sunt împotriva importului de cuvinte noi. Nu asta este problema. Problema apare atunci când neologismele încep să schimbe sensul cuvintelor deja existente în limba română. Pentru a evita astfel de situații, nu ne rămâne decât să folosim atunci când îl avem la dispoziție – cuvântul românesc.
Face sens ce spun? Nu, nu face, are.
Și pentru a da un sens și mai eficient vorbirii, nu uitați:
Pentru o bună comunicare, spălați-vă limba de două ori pe zi și consultați dicționarele de specialitate!
Multumesc pentru articol, Marta!
Imi zgarie timpanele acest “face sens” si, tot pe principiul preluarii “fara discernamant” din engleza, urmeaza o perioada in care e cool ca lumea sa-si faca lista de “rezolutii” pentru noul an (doamne fereste dorinte sau obiective!)
REZOLÚȚIE, rezoluții, s. f. 1. Hotărâre luată în urma unor dezbateri colective. 2. Rezolvare pe care cel în drept o dă unei cereri, unui act etc. 3. (Med.) Dispariție a semnelor de boală sau a unui proces patologic. 4. (Jur.) Desființare retroactivă a unui contract cu executare imediată pentru neexecutarea uneia dintre obligațiile reciproce ale părților. [Var.: rezoluțiúne s. f.] – Din fr. résolution, lat. resolutio, -onis.
Mulțumim și noi pentru sugestie, Raluca.
“Un text ce face sens” – inseamnal ca acel text creeaza sens/logica/semnificatie in momentul receptarii/citirii lui de un observator/cititor. Sensul in acest caz este un sentiment subiectiv ce apare in cititor/observator in momentul citirii textului
“Un text ce are sens” – semnifica faptul ca acel text poseda o calitate obiectiva numita semnificatie, sens, logica… Sensul/logica/semnificatia exista ca o calitate obiectiva (independenta de observator) pe care textul respectiv o poseda.
In ultima instanta este o alegere filozofica in functie daca credeti ca semnificatia exista ca o calitate obiectiva sau este un sentiment/opinie ce se naste intr-un observator in timpul receptionarii/analizei unui mesaj informational.
“A face sens” reprezinta filozofia empirica engleza in timp ce “a avea sens” reprezinta clasicismul platonian si filozofia continentala…
In discutia de zi cu zi spunand “textul face sens” inseamna “citind acest text Eu experimentez un sentiment de sens”. Spunand “textul are sens” inseamna ca o semnificatie obiectiva indiferenta de mine este inclusa in textul respectiv …