Mâine plec în concediu, două săptămâni. Poate părea irelevantă această destăinuire, dar nu vă lăsați pradă primului gând – are legătură cu acest articol! Are legătură pentru că mă mănâncă tălpile picioarelor și dorul de ducă îmi invadează ființa. Mă rog, nu neapărat vreau să plec cât vreau să mă odihnesc. V-am spus oare că la Radio Guerrilla există o fată care doarme în fiecare zi câte o oră la prânz? Fata aia sunt eu.
Mintea mi-e leneșă, parcă gândurile mi se înmoaie ca plastilina ținută puțin deasupra focului, și ia forme ciudate, așa ciudate că parcă, parcă, începe să mă roadă grija că s-ar putea să mă fi prostit, pe nesimțite, într-o clipă de neatenție. Oare așa se simte toată lumea înainte de vacanță? Ca și cum mintea a intrat deja în starea de far niente și nu înțelege ce îți ia așa mult timp să pricepi? – De ce te încăpățânezi să te mai duci la muncă, să mai lucrezi, să mai scrii un mail? N-auzi că suntem în concediu? – Nu încă, mă.
Și cum nicio problemă nu vine neînsoțită, inspirația și creativitatea mea au luat-o la vale, să îmi prindă din urmă capacitățile intelectuale. Așa că am apelat la ajutor de specialitate, materializat în colegul meu George Mihalcea, acest imdbeu al redacției, să-mi zică și el o melodie cu un videoclip așa, de căzut pe gânduri pe el. Cu regizor ca la ei la Hollywood, actori, poveste, tot tacâmul, într-un mise-en-place demn de o cină la casa regală. Și nu m-a dezamăgit, mi-a dat mai multe. Una din ele este cea pe care v-o prezint astăzi: Bob Dylan cu a lui Beyond here lies nothin’. Ca-n capul meu zilele astea. Dacă mai insist mult pe tema asta, poate n-o să mă mai primească înapoi din concediu, așa că gata. Să trecem la lucruri serioase.
În 2009 a apărut albumul Together Through Life și cu el, single-ul antemenționat. Pentru realizarea videoclipului, Dylan a făcut echipă cu actorul/regizorul/cascadorul (!) Nash Edgerton (Mr. Inbetween, Gringo, The Square) și actorii din rolurile principale Joel Stoffer (Indiana Jones, Prison Break) și Amanda Aardsma (Table One, CSI). Videoclipul ilustrează o relație de dragoste extrem de violentă, dar mai multe nu pot divulga fără ceea ce se cheamă spoilere în cercurile de specialitate, iar finalul neașteptat merita acele câteva minute mai lungi de vizionat un mini-film, mai degrabă decât un clasic video muzical. În cazul de față, firul narativ prevalează, acțiunea și povestea fiind mai importante decât elementele cinematografice, de imagine, culoare și chiar de intensitatea emoției care transpare din jocul actoricesc. Pentru a descoperi nimicul de după aici, e de aflat ce se întâmplă și cum se întâmplă, mai degrabă decât încadrarea perfectă a imaginilor și cromatica care conturează suspansul.
Enjoy, dacă e.
Sursă foto cover aici.
