Pe stradă, veselă dezmorțire de aripi și soare. În sfârșit e primăvară.
O creatură fantastică ce ține în cioc un felinar mă întâmpină la intrare. Trec de ea și, printr-o ușă în arc frânt – așa cum sunt la bisericile gotice – pășesc înăuntru. Liniște și lumină domoală, de după-masă însorită. În prima încăpere, podeaua din lemn scârțâie plăcut. Sunt singură; un mare glob pământesc, așezat într-o absidă, este învăluit tandru de razele soarelui ce trec prin vitraliile din sticlă colorată. În stânga și în dreapta lui, hărți vechi ascund comori și mistere. Iau o lupă din coșul de lângă șemineu și mă uit cu atenție la unele dintre ele: mă amuz de naivitatea unor reprezentări de acum mai bine de patru secole și încet-încet, pe măsură ce mă obișnuiesc cu lumina și cu liniștea întreruptă doar de zgomotul pașilor mei, o lucrare semnată de Mercator găsește ecou în amintirile mele din școală.
Scârț-scârț-scârț, merg mai departe, urcând pe scara spiralată; în următoarea încăpere, ridic privirea și privesc tavanul: văd cerul. Însă este un cer al zodiilor, al poveștilor, al creaturilor mitologice. Aud pe cineva în spatele meu: ”Bine ați venit la Muzeul Hărților!”
Muzeul Hărților este în sine un exponat; este găzduit într-o casă construită în prima parte a secolului XX, într-un stil ce amintește de vechile vile venețiene și de bisericile gotice. În anul deschiderii muzeului, o bună parte din ferestre au fost dublate de vitralii ce reprezintă elemente cartografice și mappamundi. De asemenea, tavanele au fost pictate cu reprezentări ale zodiacului, ale vânturilor sau cu diverse creaturi alegorice și mitologice.
Deși este un muzeu bijuterie, este prea puțin cunoscut. Dar, din păcate, acest lucru este valabil pentru mai toate muzeele din România. Un studiu ne arată că, în România anului 2016, 62% dintre români nu au vizitat în acel an niciun muzeu. Am vrut să văd cum stă situația în alte state iar concluzia este la fel de tristă. În Franța, de exemplu, numărul vizitatorilor francezi de muzee s-a diminuat în ultimii ani și se apropie de 50%; în Marea Britanie situația este similară. Ca tendință europeană, deci, suntem cam în aceiași zonă. În SUA situația este alta: 76% dintre americani aleg să viziteze muzee atunci când sunt în vacanță. Nu este deci de mirare că muzeele acestei țări au o valoare economică în creștere, că în ciuda limitărilor financiare din ultimii ani cultura continuă să fie susținută…
Și revin înapoi în România, îmi suflec mânecile și adun plus cu plus și minus cu minus:
– patrimoniu interesant și unic – +,
– oameni talentați și creativi, angajați în muzee – +,
– public interesat de cultură – +,
– fonduri publice pentru promovare – -,
– legislație și norme clare privind deschiderea de cafenele în muzee și spații culturale – -,
– salarii motivante, inclusiv pe zona de marketing cultural – -,
– sistem educațional care să încurajeze accesul copiilor în muzee: și + și -.
Aș putea continua pe câteva pagini cu această analiză de mediu însă rezultatul deja se întrevede iar ce avem de făcut, este clar. Eu trebuie să fac Muzeul Hărților un loc atractiv pentru fiecare dintre voi, un loc în care să reveniți din timp în timp și în care să găsiți mereu câte ceva de făcut și învățat. Voi, la rândul vostru, trebuie să vă propuneți să vizitați și muzee din orașul și țara voastră, nu numai din alte țări, să aveți răbdare, să dați feed-back constructiv și apoi să reveniți.
Acum că ne-am înțeles, vă propun să începeți cu unul dintre cele mai mici și frumoase muzee din București: Muzeul Hărților. Ne vedem în weekend la muzeu, da?
Cu prietenie,
Cristina Toma
