Țin minte albumul Hell’s Ditch al celor de la The Pogues de când eram mic datorită imaginii de pe copertă, harta unei comori pe care o avea taica-meu în colecție. Mi-a fost foarte ușor să rezonez încă de atunci cu stilul lor punk de muzică irlandeză, jucăușă, cu puternice influențe rock și, culmea, asiatice, o combinație pe care nici nu a fost nevoie s-o înțeleg, fiindcă am simțit-o.
Hell’s Ditch conține 13 piese, cam câți membri are și formația The Pogues și probabil cam câți dinți îi mai rămăseseră lui Shane MacGowan înainte să-și părăsească proiectul din cauza abuzului de droguri și alcool, imediat după lansarea albumului. Conține două dintre cele mai cunoscute melodii ale băieților, „Sunnyside of the Street”, cu care și începe, și melancolia în versuri „Summer in Siam”. Culmea, una dintre piesele mele preferate de pe album, însă, nu îl are la voce pe MacGowan, ci pe mandolinistul Terry Woods și se cheamă „Rainbow Man”. The Pogues au reușit cu Hell’s Ditch ceea ce au reușit de altfel cu toate compozițiile lor: să ofere cui ascultă posibilitatea de a privi lumea mizeră din jur cu inocența unui copil care a primit primul lui caleidoscop.
Ceea ce puteți face și voi săptămâna aceasta, de la ora 14, la Album Duminical, pe Radio Guerrilla.
