M-am dus să ofer și m-am trezit că primeam. Fix așa s-a întâmplat week-end-ul trecut când am acceptat invitația unui bun prieten care a dezvoltat o alternativă de petrecere a timpului liber în natură în zona Câmpulung Muscelului. Despre Răzvan Jugănaru este vorba și cred că nu are nevoie de vreo prezentare anume pentru că faptele sale îl preced. În ultimii 10 ani a reușit să pună la dispoziție foarte multe activități celor care voiau să petreacă timp în natură. Așa că a stat la cârma organizării unor evenimente de referință în materie de ciclism off road, MTB și alergare. Apoi a înființat MTB Academy, locul în care cresc o parte dintre viitorii mari cicliști din România. Iar acum a gândit un adevărat concept la nivel de experiență pentru cei care vor acel „altceva” atunci când vor să își ofere un week-end diferit. Cu adevărat diferit.
Nu m-am îndoit nicio clipă de calitatea a ceea ce pregătise Jughy (adică Răzvan Jugănaru, sub apelativul de Jughy îl știe toată lumea) la Câmpulung Muscel. Știam de proiectul lui încă de acum vreo 4-5 ani când am stat în aceeași cameră într-un cantonament în Turcia. Atunci îmi spunea ce are de gând să facă la Câmpulung. Doar că ce am găsit acolo m-a surprins în totalitate. Și nu credeam să mai pot fi surprins de ceva de genul ăsta. De cele mai multe ori mergi în locuri care promit mult și găsești niște elemente care lipsesc. Exact acele elemente care te fac să vrei să revii sau nu. Dar mai bine să vă povestesc ce am trăit concret în cele doua zile la Pensiunea Popasul Ciclistului.
Am ajuns acolo sâmbăta pe la 11:00. Jughy ne aștepta alături de soția sa, Irina, fiica lui, Sara și fratele lui, Claudiu ( cred că așa îl cheamă, dar eu îl știu drept Coco dintotdeauna ). Coco e un personaj. Trebuie musai să îl lași să fie el și să îți povestească cum vede viața. De altfel, Coco e responsabil de un atelier de „construit” …. Vă zic mai târziu despre ce „construiește” el ca să nu stricam cronologia faptelor. Așadar, am ajuns acolo, eram așteptați cu cafele, suc de soc, ceai de izmă de la bunica lui Jughy, iar pentru cei care nu urmau să conducă, era pe masă bere, palincă, murată, afinată, vișinată, vin de casă ( astea toate din zonă, unele pregătite chiar în sânul familiei Jugănaru ), plus un vin din 1996. Trebuia marcat momentul. Au urmat niște platouri ca să nu plecăm „cu burta goală la distracție”.
Eu sunt vegetarian așa că o să încep cu ce era și pentru mine: salată de vinete, salată de fasole roșie cu usturoi, caș afumat, caș proaspăt, urdă, telemea, ceapă, roșii, măsline de vreo trei feluri și tot âfelul de „porcării” de tipul șorici, cârnați, jumări, etc. Nu m-am uitat foarte atent la astea din urmă pentru că nu mă consider „vindecat complet”. Și sunt nu doar pofticios, ci și gurmand. Doar că nu-mi face bine carnea. Plus pâine cu cartofi și pâine cu ceapă. Gizăs, cum era. Vă pot spune „pe surse” că ce s-a putut procura de la producătorii din zonă, s-a luat de la ei. Încă nu se fac măsline la Câmpulung. Genul ăla de mâncare pe care speri s-o găsești într-un loc de genul asta, și ori o găsești parțial, ori deloc. Am pățit de multe ori. De exemplu, am pățit odată ca dintre produsele locale să fie doar un tip de brânză, iar restul erau din comerț. Inclusiv fasolea bătută sau humusul. Iar eu știu diferența. Știu că știți ce zic. Ați prins ideea. Detaliile astea fac diferența.
După ce a mâncat toată lumea ne-am echipat pentru aventura cu buggy. Ni s-a făcut instructajul și am pornit. Încă de la început am fost anunțați să avem ochelari de ciclism, dar eu aș recomanda ochelari de timp goggles sau de ski pentru activitatea asta. Plus cască, mănuși, echipament impermeabil ( mai ales când e rece/răcoare ). Și am plecat. Eram 10 oameni în 3 buggy și un ATV. Am pornit în explorare. Eu am mai mers cu mașinării de genul ăsta. Dar mereu singur. E total diferit când mergi în gașcă. Nici nu se compară de fapt. Ne-a dus Jughy prin niște locuri spectaculoase în jurul Câmpulungului. Am mers prin păduri, prin râu, pe zone forestiere, pe un traseu de moto-cross. Am mers până ne-a luat frigul pe unii dintre noi. Doar pe unii ne-a luat frigul. Nu pe toți.
Să vă zic de ce: am găsit o trecere printr-un râu unde eu am știut că vreau să mă dau tare. Tare de tot. Așa că partenera mea de viață extraordinară, care e mai precaută, a coborât din buggy. Și am început să trec cu viteză prin apa. Afară erau vreo 15 grade. Poate mai puțin. M-am udat bine de tot. De asta m-a luat frigul. Și, să vă mai zic ceva, dar să nu mai spuneți la nimeni: tot când m-am dat tare de tot m-am și răsturnat. Aia e! Așa pățești când nu stăpânești total arta de a te da cu buggy-ul. N-am pățit nimic pentru că mașinăriile astea sunt gândite și pentru situații de astea, iar la instructaj am fost atent cum trebuie să procedez în caz că..
Revenind, pe seară ne-am întors la pensiune cu ochii plini de praf. V-am zis: goggles sau ochelari de ski obligatoriu pentru buggy. Abia când am văzut platourile cu gustări reci mi-am dat seama cât de foame îmi e. Iar undeva într-un colț al foișorului, sfârâiau niste jumări într-o tigaie. Altfel merg calde. Le-am mirosit de … Am plecat cu toții să ne schimbam și să ne pregătim pentru seară. În program aveam un atelier de “construit” bulz țărănesc, grătar, șprițuri și discuții.
Ceva mai sus v-am povestit de Coco. El a fost responsabil de atelierul de bulz-uri. A pus un tuci pe soba în care ardeau lemnele și a așteptat să fiarbă apa pentru mămăligă. Intre timp și-a pregătit două tipuri de brânză. După ce a răsturnat mămăliga ne-a invitat să ne construim fiecare bulzul conform indicațiilor lui. Odată bulz-urile făcute, au fost puse un pic la copt direct pe plita sobei. Până să se scurgă un pic brânza din ele. Doar imaginați-vă… Iar brânza aleasă…
La grătar se pregătiseră deja dovlecei, vinete, ciuperci umplute cu brânză, cartofii tăiați felii subțiri au fost copți pe plită, cârnăciori de casă, pastramă de oaie adusă de la cineva pe care îl știe Jughy. Tot de la el niște carne de porc un pic afumată care a fost desăvârșită tot pe grătar… Cuvintele n-au suficientă savoare de data asta. Dar faptul că mănânci mâncare de la țară, ACEA mâncare de la țară, e într-un fel. Pentru că între timp, poate ați observat și voi că expresia „mâncare de la țară” și-a pierdut din putere, din cauză că au apărut mulți care nu i-au respectat calitatea. Nu a fost cazul acolo. Și încă ceva: de grătar s-a ocupat Vali, finul lui Jughy, care și el e un personaj. Iar împreună cu Coco, trebuie lasați să-și spună poveștile. Noi am continuat să ne spunem poveștile noastre până târziu în noapte. A fost gașcă faină, s-a râs cu lacrimi, s-a consumat nu doar mâncare, ci și alcool. Din cel precizat mai sus.
A doua zi, duminică, aveam în program tura cu e-bike-urile. Am fi putut alege să mergem într-o aventură călare pe cai sau într-o drumeție pe munte ghidată de cei de la Salvamont. Dar, majoritatea a ales e-bike-urile. Eu știam sigur că o să îmi placă. Mă dau de ceva vreme cu e-bike-ul. De fapt, am în plan să îmi iau și eu unul anul ăsta. Jughy are acolo 10 e-bike-uri noi nouțe. Doar că nu toți știam să mergem cu bicicleta, așa că unii au mers cu un buggy după noi. După micul dejun cu fructe, musli, legume, brânzeturi sau ouă ( mie ouăle de tara cu gălbenuș portocaliu și brânză de burduf mi-au atras atenția ) și evident apă și cafea care să mai atenueze din amintirea serii ( bahice ) precedente, am plecat să ne dam cu e-bike-urile. Unii dintre noi erau la prima experiență pe un e-bike. Aproape că erau enervanți cu atâtea WOW!!!-uri. Aproape. 🙂
Ne-am dat câteva ore prin jurul Muscelului, timp în care am ajuns și pe Ciocanu, acolo unde sunt amenajate traseele de enduro la întreținerea și dezvoltarea cărora Jughy pune mereu umărul. Tot “pe surse” știu asta. Când ne-a luat foamea ne-am întors la pensiune. Irina ne pregătise paste cu două tipuri de sos: pesto cu busuioc și roșii. Acoperite cu o păturică pufoasă de parmezan care să țină unite aromele în interiorul penne-lor și să le dea un brânci de gust. V-am mai zis că sunt gurmand? Bun. 🙂
După momentul ăsta, ne-am cam dus fiecare pe drumul lui. Noi am ales să mai stam un pic la pensiune ca să se sedimenteze mai bine tot ce trăisem în aceste două zile.
Credeam că cu greu mai pot fi surprins de cineva care îmi povestește despre “o experiență”. Jughy, ai reușit. Mă bucur că m-ai ales. Abia aștept să revin. Iar felul în care ai avut grijă de fiecare dintre noi…. Mulțumesc din suflet!
Foarte importantă pentru completarea unui astfel de tablou e mâncarea. Ați văzut că am accentuat mult zona asta. Știți foarte bine de ce. E acel element care ne lipsește de cele mai multe ori în escapadele noastre în România. Sunt puține locurile unde te mai poți bucura de bucate alese. Tradiționale în adevăratul sens. Iar aspectul asta face diferența. Ați văzut cum e în Grecia? Sau în Spania? Sau în Italia? Despre asta e vorba. Apoi căldura cu care te întâmpină oamenii. În plus felul în care se poartă cu tine. Te simți parte din familie.
Apoi felul în care se construiește experiența asta. În completare vin traseele care sunt din belșug. În materie de activități ați observat că aveți din ce alege. Un alt plus e dat de calitatea echipamentelor. Acele buggy-uri sunt noi. La fel e-bike-urile. Caii cu care am fi mers în drumeție nu sunt noi. Slavă Domnului! Că cine s-ar urca pe un mânz? Sper că am reușit să transmit cât mai mult din tot ce se poate întâmpla la Pensiunea Popasul Ciclistului într-un week-end. Sau într-o vacanță. Pentru că dacă vă strângeți gașcă și vreți să vă faceți o vacanță acolo sigur se poate. Și sigur aveți ce face. Iar dacă vreți într-o zi mâncare vegetariană pot veni eu să vă gătesc. Promit să vă lingeți pe degete. Am o tehnică deosebită: vă las să vi se facă foame gravă, iar apoi vă pun în față porții mici. :))) Glumesc, desigur. Dar să știți că le-a cam plăcut celor care au mâncat vegetarian gătit de mine. Singurele plângeri au fost doar la cantitatea de fulgi de ardei iute folosită la anumite feluri. Dar și aia se poate ajusta.
A, și încă ceva, v-am zis că Jughy e colecționar de vinuri? Și că e și pasionat de asta?
Evident că i-am zis că Pensiunea Popasul Ciclistului trebuie neapărat să devină Avanpost Radio Guerrilla și se lucrează în direcția asta. Deocamdată, găsiți detalii despre ce vi s-a pregătit pe www.offroadadventure.ro.
Credit foto: Janos Cherestesz
