Biston betularia (Cotarul Mesteacănului)
Biston betularia aparține Ordinului Lepidoptera, Familia Geometriidae, o familie cunoscută a fluturilor de noapte. Astfel, în timpul zilei, fluturele se odihnește în păduri, ascunzându-se de prădători (în special de păsări), zburând și hrănindu-se doar noaptea. Perioada de zbor a adulților începe în luna mai și se termină în luna august, timp în care are loc împerecherea și depunerea ouălor.
Omida speciei Biston betularia preferă pădurile de foioase cu accent pe speciile de mesteacăn, iar adultul consumă nectarul din flori, pulpă de fructe, frunze. În stadiul de omidă, insecta este nocturnă, consumând mâncare doar după ce apune soarele.
Omida consumă hrană până în septembrie, când atinge apogeul de creștere, apoi se transformă în pupă sau crisalidă, stadiu în care rămâne până la sfârșitul iernii. Fluturele emerge primăvara, urmând apoi perioada de zbor a adulților.
Un aspect foarte interesant și important al acestei specii este faptul că posedă două forme: deschisă la culoare (varietatea tipică albă cu negru) și închisă la culoare (forma melanică – neagră).
Cotarul Mesteacănului sau Biston betularia, cum îi este denumirea științifică, a fost îndelung studiat de cercetători deoarece una din formele ce le posedă, cea neagră, poate fi întâlnită preponderent în regiunile intens poluate atmosferic. Forma neagră sau cabonaria este datorată nivelului ridicat al melaninei din solzii de pe aripile fluturelui; această formă este foarte diferită de forma normală, tipică, care este albă cu puține pete închise la culoare.
Poluarea atmosferică a schimbat mediul în care trăiește, scoarța copacilor pe care stă s-a închis la culoare, astfel formele deschise la culoare, tipice, erau descoperite mai ușor de păsări decât cele închise la culoare, ceea ce a dus la o scădere a proporției acestor forme. Cunoscând această particularitate, cercetătorii au folosit cotarul mesteacănului pe post de bioindicator al calității mediului. Acest fenomen de melanism industrial a dus, așadar, la necesitatea schimbării culorii corpului în ton cu culoarea mediului (fenomen cunoscut la insecte sub denumirea de homocromie), pentru ca speciile să se poată apăra de prădători.
Acest fenomen de homocromie este întâlnit la această specie și în stadiul de omidă. Omida Cotarului mesteacănului seamănă cu o crenguță uscată, având capul de forma unui nod și corpul de culoarea scoarței copacului. Pe lângă colorit, la cea mai mică agitație, omizile iau o poziție neobișnuită (fie atârnă, fie rămân drepte), astfel încât dacă le privești ai impresia că sunt crenguțe. Ele pot rămâne în această stare de imobilitate ore întregi, imitația fiind atât de perfectă încât e greu de descoperit.
O astfel de zonă, în care au fost întâlnite cele două forme ale speciei Biston betularia, este și Copșa Mică, din județul Sibiu, în trecut cea mai poluată localitate din România și poate chiar din Europa. Studiul asupra cotarilor de aici, efectuat la sfârșitul anilor ’80, a relevat o dominanță absolută a formelor închise la culoare; practic aproape toți cotarii adunați de aici erau închiși la culoare. Între timp, situația de la Copșa Mică s-a îmbunătățit, mai ales deoarece cele două surse principale de poluare au fost închise. Al doilea studiu efectuat în 2015 a arătat și o schimbare în proporția formelor închise la culoare: doar 60 % mai erau cotari închiși la culoare. Îmbunătățirea calității mediului din zonă, arătată de acest fluture, este benefică atât faunei și florei, cât și oamenilor care locuiesc în orașele și satele din regiune. Pe de altă parte, putem observa cât de sensibili sunt fluturii la schimbările mediului, din acest motiv ei sunt folosiți la nivel global ca bioindicatori. Aceștia pot fi indicatori ai modificărilor produse de om, ai schimbărilor climatice sau diversitatea lor ne poate oferi detalii despre diversitatea altor animale.
Iată așadar cum continua dezvoltare a omenirii influențează evoluția speciilor și dovedește faptul că natura nu stă pe loc așteptând următoarea mișcare a oamenilor.
Cu pasiune pentru Lepidoptere,