„Orașele invizibile”, carte apărută prin 1972, este – așa cum mărturisea însuși autorul, Italo Calvino – o ultimă declarație de dragoste făcută Orașului.

Suita de mici povești – care par a fi poezie deghizată în proză – din Orașe Invizibile este concepută sub forma unui dialog între Kubilai Han, stăpânitorul celui mai vast imperiu din istorie, și exploratorul Marco Polo, care îi povesteşte Hanului despre oraşele văzute în călătoriile sale. Procedeul folosit de Calvino, povestirea în ramă, e o aluzie și, foarte probabil, un omagiu adus celor O mie și una de nopți arabe.

Cele cincizeci şi cinci de oraşe pe care Marco Polo i le povestește lui Kubilai Han sunt bijuterii stilistice care vorbesc nu doar despre locuri și oameni, ci și despre teme universale și esențiale din memoria colectivă a umanității: tristeţe, memorie, fericire, nostalgie, melancolie…

„Orașele invizibile” este cartea aceea pe care o ai tot timpul la îndemână și pe care o redeschizi la întâmplare pentru încă o poveste-oraș prin care Marco Polo-ul lui Calvino te va purta ca într-un vis ale cărui ecouri te vor bântui multe zile. Sunt multe orașele în care vei dori să te întorci: Zair, oraşul trecutului; Anastasia, oraşul zmeielor şi al femeilor, care te transformă în sclav; Armilla, oraşul fără case; Octavia, oraşul-păianjen…

Unul dintre orașele din carte în care eu revin negreșit din când în când este Eufemia:

“La Eufemia se vine nu doar pentru vânzare și cumpărare, ci și pentru că, noaptea, la focurile din jurul târgului, așezați pe saci sau pe butoaie, ori întinși pe vrafuri de covoare, pentru orice cuvânt pe care cineva îl rostește – <<lup>>, <<soră>>, <<comoară ascunsă>>, <<bătălie>>, <<râie>>, <<ibovnici>> -, fiecare își spune povestea lui cu lupi, cu surori, cu comori, cu râie, cu ibovnici, cu bătălii. Iar tu știi că, în lungul drum care te așteaptă atunci când, pentru a rămâne treaz, în legănatul cămilei sau al joncăi, începi să-ți înșiri toate amintirile, una câte una, lupul tău se va fi preschimbat într-un alt lup, sora ta, într-o altă soră, bătălia ta, în alte bătălii, la întoarcerea din Eufemia, cetatea în care amintirile se dau la schimb la fiecare solstițiu și echinocțiu.”