La invitația IQOS, partener pentru a cincea oară consecutiv la TIFF, am ales o mână de oameni care „coincid” cu istoria și evoluția TIFF-ului. Altfel spus, oameni care au făcut parte din festival încă de la început și care, iată, 21 de ani mai târziu, sunt încă membri esențiali ai echipei festivalului.

Despre oameni și comunități vorbește și prezența IQOS la TIFF anul acesta. O comunitate pasionată de artă, de creativitate și de povești bine scrise. Suntem povestitorii vieților noastre. Și parte din poveștile altora. Împreună rescriem viitorul. Cu IQOS. – este mesajul IQOS la TIFF, care sumarizează nevoia de ceilalți, de comunități deschise, care să contribuie la construirea unui viitor mai bun.

Monica Felea și Ștefan Bradea sunt parte din echipa TIFF, dar, de cinci ani, sunt și Bad Unicorn, o companie de distribuție de film. I-am întrebat care e povestea lor și a comunității pe care o construiesc.

Monica, Ștefan, sunt cinci ani de când ați adus primul film la TIFF, On body and Soul, care revine pe ecran la această ediție, încununat de tot succesul de atunci. Cum vă simțiți la cinci ani după ce ați avut acest prim film distribuit de Bad Unicorn?

Monica Felea: Mi-e puțin teamă să merg în sala de cinema, la filmul ăsta, după cinci ani, pentru că    s-au întâmplat foarte multe în acest timp.
Cumva, însă, cred că ne și aduce aminte de motivele pentru care facem astăzi ce facem. Noi am hotărât să devenim distribuitori după ce am văzut acest film și, din când în când, e bine să îți aduci aminte de motivele pentru care faci ceea ce faci.

Ștefan Bradea: Era să fac o glumă, să spun că ne simțim bătrâni după cinci ani. Dar nu, suntem ok. Pentru mine e reconfirmare a faptului că drumul pe care am luat-o e foarte ok și că ne pricepem la chestia asta. Îmi pare rău dacă par puțin nerușinat, dar, după cinci ani de zile, dacă tragem o linie și ne uităm la ce filme am adus, începând cu On Body and Soul, care e acum în program, ne dăm seama că nu a fost un foc de paie sau o baftă pe care am avut-o că am pus mâna pe un film care s-a dovedit a fi interesant. Am continuat să avem mână bună și să ne facem treaba de curatori în domeniul cinematografic cât de bine putem noi și să ținem ștacheta aia atât de sus încât să vedem în jurul nostru inclusiv colegi, competitori, care încearcă să se ridice și ei. Iar când vezi asta, nu poți decât să te simți împlinit cumva, că faci o treabă bună și că îi influențezi și pe alții.

M.F.: Și faptul că în ăștia cinci ani am luat trei premii ale publicului și un trofeu Transilvania cred că e un rezultat destul de bun, într-un timp atât de scurt.

De unde și până unde un unicorn rău?

M.F.: Asta cu unicornii cred că a pornit de la o glumă care între timp a devenit un citat destul de celebru: când lucrurile merg rău în viață, e bine să ai un unicorn în preajmă. Nu mai știu exact unde am găsit-o, dar atunci nu erau unicornii așa la modă. Asta s-a întâmplat acum vreo șase ani, pentru că firma exista înainte de a ne apuca de distribuție.
Partea cu bad a venit din nevoia unui echilibru și din faptul că ceea ce facem noi încearcă să și provoace. Nu e doar despre fluturași și rainbows, este și despre a provoca, de a vorbi despre subiecte poate mai grele sau care sunt ocolite. De aici alăturarea dintre unicorn și bad.

Ș.B.: Eu spun și partea mai pragmatică a lucrurilor. Am vrut cumva să ne detașăm și de ceea ce se întâmplă pe piață, de lipsa de imaginație – ca să fiu un unicorn rău până la capăt – în alegerea acestor nume, a branding-ului, mai ales în zona asta de distribuție. Nu am vrut să fim Film Business S.R.L.. Am vrut să fim cineva care să pornească și o discuție pe tema asta. Și se întâmplă destul de des, când mergem la târguri de filme sau când vorbim cu regizori, producători, să apară întrebarea cu numele. Deci intrigă, așa că ne atingem obiectivul. E PR.

M.F.: Plus că ne așază la începutul cataloagelor. Ajută și asta.

Într-adevăr, filmele pe care le aduceți voi sunt filme care provoacă discuții și nu te lasă să ieși din sală fără să îți pui niște întrebări sau să te gândești la anumite lucruri. E acesta un criteriu după care vă alegeți filmele pe care le distribuiți?

M.F.: Cred că, în primul rând, trebuie să ne placă nouă, iar noi suntem genul de persoane care asta căută la filme. Nu neapărat un escapism, ci să plecăm de acolo puțin mai deștepți, cu niște întrebări sau niște răspunsuri. Căutăm acel „Aha!” care vine odată cu genul ăsta de filme, mai mult decât o poveste comună, pe care ai mai văzut-o de o sută de ori.
Criteriile sunt mult mai multe pentru că ne gândim și la public, desigur, ne gândim care e valoarea de cinema a filmului, pe lângă valoarea lui atunci, pe moment. E genul ăla de film pe care îl uiți sau nu peste cinci ani?
Ș.B.: Monica a sumarizat esențialul, dar pot să mai spun că, în toți anii ăștia, de fiecare dată când te duci după un film, ești pus în fața unor compromisuri și depinde dacă vrei să le faci sau nu. Vrei filmul X, trebuie să iei și filmul Y, iar filmul Y nu e ceea ce îți dorești.
Noi am încercat să luăm doar ceea ce ne place, chestie care nu a fost întotdeauna cu Happy End. Au fost filme pe care și acum le iubim și care nu sunt la noi, le-au luat alții. Ăsta e business-ul, asta e viața de distribuitor, nu le poți avea pe toate. La fel cum sunt filme ale unor regizori pe care noi i-am urmărit, pe care i-am susținut cu un film și următorul film pe care l-am văzut nu ne-a mai impresionat. Și atunci vine întrebarea: vrei să îl susții în continuare, chiar dacă nu e un film bun sau mergi mai departe și susții o voce nouă, tânără, puternică, originală, așa cum îți dorești? Și întotdeauna am mers pe calea a doua, mai grea. Deci nu suntem colecționari. Încercăm să nu devenim melancolici.

M.F.: De fapt, avem un singur regizor cu două filme în portofoliu, Mikhaël Hers, care și vine la TIFF anul ăsta, de la care am avut Amanda și am luat acum Pasagerii nopții.

Vi se pare că, în acești cinci ani, prin felul în care selectați filmele, prin filmele pe care le-ați adus și le-ați propus publicului, s-a format o comunitate în jurul lui Bad Unicorn și a filmelor pe care le aduceți voi?

M.F.: Da! Chiar cred asta și asta am vrut de la început. Am încercat să creăm o comunitate formată, la rândul ei, din mai multe comunități. Pentru că în funcție de subiectul pe care filmul îl abordează, încercăm de fiecare dată să depășim bula asta și să o lărgim. Unii dintre ei rămân, alții nu, dar în principiu ăsta a fost dintotdeauna gândul nostru, de a crea o comunitate în jurul filmelor noastre. E destul de dificil la Bad Unicorn pentru că nu e ca în cazul unui produs căruia îi faci o imagine și îl promovezi pe piață. Aici ai Bad Unicorn, dar fiecare nou film e un produs total diferit de următorul. Și atunci pornești de la comunitatea ta de bază, oamenii care au încredere în tine și încerci de fiecare dată să o lărgești și să aduci oameni noi în comunitatea asta.

Ștefan, cum ți se pare că există sau s-a creat comunitatea asta?

Ș.B.: Încet, dar sigur. Adică nu putem spune că e o comunitate fantastic de numeroasă, dar nouă ne dă încredere, de fiecare dată când lansăm un film, să vedem răspunsul entuziasmant al oamenilor care au văzut trei, patru, cinci filme sau toate filmele pe care noi le-am adus și care, încă o dată, ne confirmă că am luat ce trebuie, că nu i-am dezamăgit și că ce am adus în continuare îi provoacă și le suscită interesul. Pentru noi e și o sursă de încredere. Ne tragem puțin energiile pozitive și continuăm ceea ce facem, deși ultimii doi ani nu au fost de vis. Nu au fost pentru mulți dintre cei care ne citesc.

Monica, cum e să lucrezi cu Ștefan?

M.F.: Foarte bine! Serios! Noi, de cinci ani, sigur că ne-am certat de câteva ori, dar de obicei certurile noastre sunt în perioade de stres, când devenim, ori unul, ori altul, mai mult eu, foarte emoționali. Și atunci începem să avem tot felul de contre. Cred că prima noastră ceartă majoră a fost chiar în ziua în care a fost prima proiecție On body and soul. Și a rămas și în istorie, probabil ca cea mai intensă, nu că a durat mai mult de un sfert de oră. Acum e de față, dar i-am spus-o și lui: pe lângă faptul că e partenerul de business, e cel mai bun prieten al meu. E familie.

Ștefan, cum e să lucrezi cu Monica?

Ș.B.: (râde) Nu e așa provocator. Ne-am găsit în sistem, ne cunoaștem de multă vreme, suntem buni prieteni și chiar nu pot spune că mai putem avea niște secrete. În momentul în care ceva nu e în regulă iese la suprafață nu după foarte multă vreme și, inevitabil, se și rezolvă. Pașnic sau, foarte rar, mai puțin pașnic. Ca în orice relație.
Eu abia dacă îmi aduc aminte ce povestea Monica despre acum cinci ani. Pe astea încerc să le uit, să merg mai departe.
Avem un mod de lucru foarte ok și trebuie spus că nu suntem doar noi în firmă, lucrăm și cu foarte mulți colaboratori foarte talentați și niște oameni extraordinari care ne susțin de atâta timp și avem și o tânără angajată, Sandra, care ne suportă toate particularitățile de la birou.

Monica, despre ce ți-ar plăcea să faci un film pe care să-l distribuie Bad Unicorn?

M.F.: Nu cred că mi-ar plăcea să fac filme. Tocmai pentru că sunt atât de multe subiecte despre care filmele vorbesc, distribuția mi se pare mult mai la îndemână. Nu cred că este un subiect care să mi se pară mai important decât altele.
Și nu spun asta pentru că vreau să intru în acest exercițiu de imaginație, dar efectiv mi se pare că fiecare om, când se uită la un film, caută ceva în filmul ăla. Unul caută emoție, altul caută acțiune, altul caută să își pună întrebări, altul habar nu am… Filmele noastre nu sunt doar pe o temă. Sigur, toate au un gen de emoție, toate sunt filmate într-un anume fel. Dar nu m-aș opri nici o secundă la un singur subiect. Ar trebui să fiu un regizor super prolific, care să facă trei filme pe an, ca să-mi pot acoperi toate ideile. 

Ștefan, ție ce film ți-ar plăcea să faci și să îl și distribui?

Ș.B.: Probabil ceva de gen, pentru că la noi în continuare lucrurile acestea nu funcționează.

***

Acest material a fost realizat cu sprijinul IQOS.

IQOS nu este lipsit de riscuri. Eliberează nicotină, care provoacă dependență. IQOS este destinat adulților care altfel ar continua să fumeze sau să folosească produse cu nicotină.