Povesteam despre păsări și trilurile lor la emisiunea de miercuri, așa că fac și o reprezentare grafică a cântătorilor din grădini. Da, oaspeții de vară s-au întors la cuibărit. De această dată facem un expozeu multimedia, pentru ca și voi să puteți identifica fețele celor ce probabil văscot din așternuturid e dimineața (sau noaptea, după caz) și vă lipesc de geam.

Da, copaci sunt acum înfrunziți și păsările cântă de mama focului, pentru că este perioada împerecherii, iar masculii își dispută teritoriile prin cântec, spre delectarea multora din noi.

Haideți așadar să vedem cine ne deranjează din sfântul somn dimineața?

Cucul (Cuculus canorus)

Cunoscut copiiilor din copilărie, cucul este de fapt o pasăre mai mult auzită decât văzută. Denumirea sa este, evident, onomatopeică, cucul strigându-și practic numele. Este o pasăre mai ușor de văzut în spațiile semideschise și zonele de luncă. El nu cuibărește efectiv, femela parazitează cuiburile de muscari, lăcari sau silvii și lasă un singur ou, care e clozează mult mai repede decât cele ale păsării-gazdă. Puiul de cuc aruncă celelalte ouă din cuib și crește mult peste talia părintelui adoptiv. Sunetul părinților săi reali se aude însă doar primăvara, de la venirea părinților în aprilie până prin iunie. Puteți auzi cum cântă cucul aici.

Privighetoarea roșcată (Luscinia megarhynchos)

Această pasăre este la fel de cunoscută, dar și mai greu de văzut decât cucul. Are un penaj uniform, roșcat, tern, departe de frumusețea altor specii de passeriforme, dar compensează prin tril. Cântă lung, tânguit, cu sunete puternice, cristaline, modulate printre fluierături. Trilurile sale sunt inconfundabile, mai ales când se aud în puterea nopților calde de primăvară. Din iulie redevine tăcută. Puteți auzi cum cântă privighetoarea roșcată aici.

Lăcarul mare (Acropcephalus arundinaceus)

Deși este legat de zonele cu stuf, el poate fi auzit și în București, oriunde găsiți un brâu de stuf între mal și apă. Trilul său puternic, ușor dizarmonic pe alocuri, este cântat cu repetiție ore-n șir.

Această pasăre este ușor de văzut… dacă aveți răbdare. De regulă, când aude alt tril similar, urcă încet, cântând încontinuu. Masculul inamic este alergat pe deasupra stufului, iar cântecele continuă după ce pericolul a trecut. Puteți auzi cum cântă lăcarul mare aici.

Presura sură (Emberiza calandra)

Tot tril ușor dizarmonic, cu inflexiuni metalice, are și următoarea pasăre din lista noastră de azi. Și ea e tot posesoare de penaj gri, ușor pestriț, ce nu se remarcă prin nimic special. Trilul său însă este cascadat, puternic, în descrescendo pe final, inconfundabil.

Exact precum lăcarul mare, și presura sură găsește un vîrf de pai, un gard sau o tufă din vârful căreia poate cânta fără încetare, inclusiv pe vreme urâtă. Trilurile sale se pot auzi toată vara pe câmpurile din jurul Bucureștiului și în general oriunde găsiți spații deschise.

Puteți auzi cum cântă presura sură aici.

Cănărașul (Serinus serinus)

Cănărașul este os pecie migratoare (la noi în țară), iar trilul său, un ciripit dulce și intens, este o desfătare pentru urechile oricui. Ca la mai toate celelalte specii de mai sus, doar masculii cântă. Îi vezi, galbeni și gureși, câțntând din cel mai inalt punct al zonei unde s-au hotărât să impresioneze femela.

Femela, cu foarte puțin galben pe pene, este ștearsă și adesea deloc intimidată de cântecul masculului. Aici, de pildă, se înfrupta din niște dude albe. Noroc de bărbat’su care cântă frumos, altfel o rupeam cu bătaia. Cum să mănânce din dudele mele? Păi degeaba stau eu atâta la pândă? Puteți auzi cum cântă cănărașul aici.

Codroșul de munte (Phoenicurus phoenicurus)

Codroșii sunt specii preponderent migratoare, și totuși trilurile celor de munte se aud… inclusiv iarna. Deși nu aș fi vrut să vă arăt decât specii migratoare, spun să îl luăm și pe el în serios, că prea cântă tot anul.

Codroșii sunt insectivori atunci când temperaturile sunt suficient de ridicate pentru ca insectele sa fie active, de aceea stau (și tot de acolo și cântă) pe obiecte înalte, stâlpi, garduri, streșini de case etc, ceea ce îi face mai ușor de observat și fotografiat. Puteți auzi cum cântă codroșul de munte aici.

Mărăcinarul mare (Saxicola rubetra)

Mărăcinarul mare este tot specie insectivoră, migratoare, frumos cântătoare, dar durata lor de dat în chitare imaginare este scurtă. Și ei sunt ușor de văzut în spații deschise, abilitatea lor de a rămâne suspendați de cele mai subțiri fire de vegetație este legendară. Tot de acolo lansează triluri scurte, cristaline, încântătoare. Puteți auzi cum cântă mărăcinarul mare aici.

În speranța că v-am încântat și ochii, și urechile, vă invit să faceți observații vizuale și acustice cât mai interesante în această minivacanță luminată și ne auzim/vedem la început de mai!