Primesc un mesaj pe facebook de la o prietenă mutată în Germania. “Petru, fii atent, am dat peste o emisiune interesantă la RTL, un format Got Talent dar axat pe păpuși și marionete. Ai fi interesat de participare?“.

Nu m-am entuziasmat, la început. I-am scris directorului artistic al Lightwave Theatre Company, și co-fondator, să îi cer parerea. Om fi oare pregătiți să urcăm pe o scenă internațională atât de mare? Pregătit de un raspuns negativ, m-am trezit în brațe cu unul entuziasmat pozitiv. “Ok“, mi-am zis… “It’s on!“.

Următorul pas a fost să aplic pe site-ul emisiunii. După aproximativ o lună, primesc un telefon cu număr străin, dar fără să-mi dau seama din ce țară.

– Hello?
– Hi, is this Petru Stragshasaisafautal?
– Yes, who am I speaking to?
– Hi, this is Konstantin from Die Puppenstars. You applied to take part in our TV show.
– ….
– Petru, are you there?
– Yes… Yes, we did. I mean, I did.
– Haha, ok. So, let’s talk about your international travel. You’ll have to come here several times before the shooting. Every stage is crucial.

Așa ne-am dat seama că am intrat în liga mare a teatrului de animație, în liga internațională, unde creațiile artistice trec dincolo de confortul publicului format din copii.

Am început să născocim povești pentru momentul din audiții, povești și personaje. Inițial ne-am gândit la o întâmplare între o fetiță și cățelul ei, mergând prin pădure, unde îi prinde o furtună uriașă. O altă variantă presupunea ca fetița să fugă de acasă cu al său cățel, iar în pădure să se împiedice de o cale ferată, iar trenul să se audă în depărtare. Am propus un final Game of Thrones style, în care fetița să moară, iar câinele să se întoarcă singur în fața casei, părinții ieșind în pragul ușii.

Cât am lucrat la detaliile poveștii, am creat-o pe Annabel, fetița. Câinele nu ne-a ieșit. Dacă la Annabel am petrecut două-trei zile, cu câinele am pierdut aproape o săptămână și tot nu a ieșit… Ne-a ieșit și roz. Asta pentru că blana a fost confecționată dintr-o mițoasă Radio Guerrilla, cum sunt cele din ad-ul de mai jos.

În seara dinaintea primului zbor spre Berlin, ne-am dat seama că nu putem face câinele în timp util, așa că l-am scos din poveste și i-am dat vestea lui Konstantin:

– Hey Konstantin, we have another great idea for the show. How about we ditch the dog and we keep Annabel and her elf-toy? We transform her room into a fantastic forest in which there is a storm, and they are trying to stay alive. The elf-toy is now alive. Raindrops are now giant waves, and her umbrella is a boat. At the end, the forest is gone and she is in her room with her toy.

– Wow, this is a great idea. It’s good you are so creative. You have to propose this version to the producers tomorrow in Berlin. P.S.: don’t forget to also bring the dog.

– Konstantin, about the dog. We thought to ditch it. We have a new version without it.

– What? No, no, no, it’s too late to change. You can propose, but don’t change. Bring the dog! I can’t believe this…

Acum îl supăraserăm și pe Konstantin. Am facut bagajele, am împachetat păpușile, inclusiv câinele, și am luat-o spre Berlin, temători de reacțiile celor din echipa de producție. După niște interviuri acordate, am intrat în camera producătorilor – un platou tv întunecat și cu o masă ovală, mare, luminată, cu 10 oameni, fiecare ocupându-se de un lucru clar: sunet, LED TV, lumini, regizor, producatorii, scenograf, costumier etc.

Am intrat temători, am așezat păpușile pe scaune, căci ne-au chemat cu tot ce am putut transporta dintre păpușile noastre, în caz că vor apărea idei la discuție, și am băgat câinele sub scaunul meu. A început discuția, ne-am prezentat, ne-au mulțumit pentru faptul că am aplicat și ne-au informat că am fost printre primii.

– We understood you have another version of your performance. Could you please tell us more about it?
– Yes, a little girl and her toy bla bla bla bla.
– Very nice. But there was another version with a dog, right?
– Yeah… But this one we think is better.
– Yes, it is, but we thought to include the dog.
– No, you see, we can’t handle so many puppets on stage in just four puppeteers.
– (râzând) Ok, we know you really, really don’t want the dog because there were problems building it, but could you just show it to us?
– (rușinat) Ok… Here it is…

L-am scos de sub scaun, capul i-a căzut într-o parte. Arăta de-ți venea să rupi ușa platoului. Am râs cu toții de situația asta și au căzut de acord să mergem pe versiunea nouă, care poate fi văzuta mai jos. Poți activa subtitrarea în limba engleză prin apăsarea butonului CC.

Ne-am întors la București și am așteptat să fim chemați pentru filmare, ceea ce s-a întamplat câteva luni mai târziu. Ajunși la Köln, am făcut cunoștință cu întreaga echipă, ce a numărat zeci de persoane. Am primit un coach care să ne ajute să corectăm anumite detalii, privind din afară momentul, și o sală în care să repetăm. Cinci zile de repetiții. Deja, echipa de producție știa de Lightwave, românii care repetă non-stop. Am repetat momentul de 3 minute timp de 12 ore, în total. Ne rugau să luăm pauze, dar răspunsul nostru aproape întotdeauna a fost “one more“.

Înainte cu o zi de ziua filmării, am fost duși la scenă pentru a ne familiariza cu ea. Regizorul show-ului a venit la noi pe scenă:

– Ok, so when you will hear thunders in your song, this will happen. (click)

În spatele nostru se aude zgomot. Ne întoarcem să vedem ce se întâmplă și vedem o ploaie torențială pe scenă. Pe scenă! Am rămas muți. Mă întorc spre Cristina:

– Păpușile noastre sunt rezistente la apă?
– Vom afla atunci…

Apoi, în timpul repetiției, a venit Felix la noi, unul dintre membrii echipei de producție de care ne atașaserăm foarte mult, pentru a ne propune ceva ce ar trebui să se întâmple a doua zi, la filmare.

– So, guys, tomorrow we will have this… I don’t know how to tell you guys. Just hear me out and then we will talk about it. Just let me finish because you might like it.
– Ok…
– So, we have 2 presenters, one human and one is a puppet, like muppets, ok? That one, Miss Izzy, is very funny and silly so she will tell her co-host that there are vampires in the backstage.
– Oh, man… Not Dracula again…
– I know, I know, but the whole thing will be funny, and her co-host will tell her she is silly, that there aren’t vampires in Romania etc.
– Ok, let’s hope it will work.

Ne-am retras la hotel emoționați pentru ce avea să fie a doua zi. Am aflat de la Felix că s-au pus pariuri în backstage în privința noastră, dacă vom trece mai departe sau nu, și că mai mulți tehnicieni ne-au transmis că suntem preferații lor.

A doua zi ne-am urcat pe scenă și ne-am pus pe poziții. Tremuram ca la Românii au Talent.

– Recording in 5…4…3… APPLAUSE! …2….

Bucuria a fost uriașă. Am plecat de la Köln cu speranța că vom trece de a doua etapă și că vom ajunge în finală. Jurații trebuie să cearnă cele mai bune momente dintre cele notate cu trei stele, iar acelea 20 vor ajunge în Marea Finală.

Parcam mașina, când am fost sunat, câteva zile mai târziu, de către Konstantin pentru a mă informa:

– Hey Petru, how are you?
– Hey Konstantin… Fine, thanks… So, what’s the news?
– I am sorry to tell you… YOU ARE IN THE FINALS!

Am țipat din toți plămânii în parcare, iar omul râdea în telefon. Deja propusesem momentul de finală în avans, o poveste între doi bătrâni, un el și o ea, băbuța urmând să îl părăsească, iar el să o oprească, dar au dorit o poveste între un tată și fiica lui, care pleacă de acasa. Am încercat să-l introduc pe Dobro în poveste, el știind germana foarte bine. Aveam nevoie de o voce care să anunțe trenul Berlin – București într-o gară, dar Dobro nu a trecut de filtrul producătorilor… Poate data viitoare, Dobro!

Iată momentul (subtitrare în butonul CC):

Am coborât de pe scenă și am fost felicitați de cei de la Close-Act Theatre, niște dumnezei în domeniul teatrului de stradă din Olanda, o echipă pe care noi o divinizăm, aproape. Ei ne-au felicitat. Close-Act ne-a felicitat. Nici acum nu-mi vine sa cred…

Nu am câștigat concursul, dar ne-am clasat în primii 10, și fiind un concurs internațional, la care au participat companii extrem de tari de afară, pot considera că ne numărăm printre primii 10 la nivel global. Am pus Romania pe harta teatrului de animație pentru adulți.

Și totul a plecat de la Ana-Maria din Germania și de la mesajul ei trimis pe facebook.