Julius Meinl
Inspirația poeților încă din 1862
Julius Meinl este brandul de cafea născut și crescut în Austria și celebrat și iubit în întreaga lume. Cu o istorie de peste 150 de ani, împachetează pasiunea, aroma, creativitatea și inovația și le servește sub forma unei cești de cafea care acompaniază toate momentele noastre de relaxare deplină, de creație, de intimitate, de introspecție, de inspirație.
Julius Meinl este inspirația poeților încă din 1862. Și cum fiecare poezie se completează cu o ceașcă perfectă de cafea, tot așa îi șade la perfecție unei cafele savurate dimineața… o poezie.
Iv cel Naiv a deschis săptămâna prin vocea Gildei. Îndrăgostiții n-au nevoie de plasă de siguranță, dar ce bine se trezesc luni dimineața cu o ceașcă de cafea fierbinte…
îndrăgostiții n-au nevoie de plasă de siguranță
de Iv cel Naiv
atunci când te îndrăgostești e ca și cum ai plonja
fără să îți pui prea multe probleme despre ce te așteaptă
la celălalt capăt al saltului.
îndrăgostiții nu au nevoie de trambulină
nici de costume speciale de super-eroi pentru a sări în gol
nici de o piscină în care să sară
și nici măcar de o plasă de siguranță.
e suficient ca înainte să sară de pe marginea
acestor zgârie-nori care sînt secundele lor
să se privească în ochi, să se privească în ochi
ca și cum de asta ar atârna viața lor,
să se uite unul în ochii celuilalt
până când află acolo, în spatele ochilor, oceanul de lacrimi
pe care n-au apucat să le plângă niciodată
pentru că s-au întâlnit la timp,
și apoi să se arunce.
îndrăgostiții nu sar niciodată în gol,
ci unul în celălalt.
Dobro a luat calea colegei lui și a recitat și el din același autor poezia în burta orașului… Oare orașul bea și el cafea în fiecare dimineață?
în burta orașului
de Iv cel Naiv
orașul ne înghite pe toți, nemestecați
de-a valma, și dușmani și frați,
bieți iona, înotăm în asfaltul gastric
dând din aripioarele noastre din plastic
în burta orașului, unde miroase a praf
muștele ne dau târcoale – vesel taraf
noi dănțuim pe muzica lor până dimineață
plata li-i carnea noastră cea plină de viață
scoatem pe gura mici bule de aer
pline cu alean, cu chiot, cu vaier
ne hrănim cu firimituri expirate
de zâmbete moarte și gesturi resemnate
orașul ne ține în burta lui diformă
până când în pământ ne transformă
doar când și când, în zi de sărbătoare
el ne regurgitează către mare
Matei ne-a recitat o scrisoare. Matei, când ne scrii și nouă o poezie despre cafea?
Scrisoare
de Emil Brumaru
Țipă sufletul în mine
După mâna ta prelungă.
Doamne, Domane, nu mai vine
Timpul să-ți întind pe-o dungă
De pat tare trupul moale?
Să-ți desfac veșmântul dulce?
Curelușa la sandale?
Răstigni-m-aș pe o cruce
Caldă de femeie tristă,
Bate-mi-aș în palme cuie
Laice de ametistă
Amăruie, amăruie,
Și lăsa-mi-aș în rușine
Gândul coapsele să-ți ungă…
Țipă sufletul în mine
După mâna ta prelungă.
Joi, Gilda a recitat versurile colegei noastre Ana Coman. Facts: Ana Coman este artistă, producătoare și o mare iubitoare de cafea.
Până mâine
de Ana Coman
Cine-a știut primul
c-o să dăm cu rațiunea de pământ.
Tu n-ai simțit
și n-ai murit cu mine
N-a fost destul
și nu mai pot să scot niciun cuvânt.
E frig din nou și iar ești singur,
oare e ceva ce pot să-ți mai fur?
Nu mi-am lăsat vreo ușă de scăpare,
de data asta-i cu noroc
și îți dau ție colacul de salvare,
tu nu mai poți, dar eu încă mai pot.
E mult prea întuneric,
tu nu ești vreun înger,
nu mai beau niciodată
nu mai simt niciodată…
până mâine.
Încă mai am ore
și ți le dau să le aduni în piept.
Noi nu ne-am vrut
și n-am avut pe nimeni.
Încă mai cer ore,
mă faci să cred că nimic nu mai e cert.
Acum sunt eu iarăși,
fără ei, fără noi, fără loc,
fără mine, fără tot.
Am plecat de mult și nimănui nu-i pasă
că ne-am închis în noi, dar în aceeași casă
Acum încerc să intru iar, dar fumul țipă în pernă
și mă apeși pe tâmple, și îmi intri-n venă.
Săptămâna de muncă se încheie cu poezia aleasă de Dobro, o poezie scrisă de un copil ascultător al Radio Guerrilla. 🙂
Unele umbre
de Toma Prejban
Umbrele sunt mici, mari, ca niște pitici
Eu spun că sunt magice.
Sau, sunt doar lumină.
Ele sunt ca niște oameni
care te mimează foarte bine.
Mai sunt unele ascunse și
puțin ghidușe.
Pe care e un soare.
Vedeți voi, dacă te bagi în lumină, se fac umbrele.
Dacă nu le vezi tu
nici ele nu te văd.
