Continuăm seria de săptămâna trecută cu celelalte cinci specii de șopârle din fauna Dobrogei. Aceste șopârle au caracteristici comune printre care numărăm autotomia (abilitatea de a-și lepăda voluntar coada în caz de pericol), culoarea variabilă în funcție de populații dar și de anotimp sau rapiditatea cu care se deplasează în zonele aride cu vegetație joasă, tipice stepelor dobrogene.

Șopârla de câmp (Lacerta agilis)

Această șopârlă de talie mare este de fapt cea mai răspândită șopârlă de la noi. Motivul pentru care surclasează gușterul comun este că ea poate urca la altitudini mai mari decât acesta (la noi în țară eu am găsit-o și la 1300m altitudine, în munții Făgăraș).

Masculii sunt mai mari, cu gâtul mai gros, aspectul fiind de dinozaur în miniatură. Ambele sexe prezintă pete albe cu margini închise la culoare pe lateralul corpului și desen tipic pe spate. Capul este robust, botul scurt, tipic speciei, iar lungimea poate atinge cu tot cu coadă 28 centimetri.

În Dobrogea, șopârla de camp poate fi întâlnită oriunde, inclusive în habitate cu nisip, la altitudine de 0 metri, pe malul mării. Subspecia de aici este L. agilis cherssonensis. În zonele de coastă ele pot fi găsite inclusiv în zone cu tufe de Juncus sp. (cum e cea din fotografie).

Șopârla de ziduri (Podarcis muralis)

Această șopârlă deosebit de versatilă este o specie relativ greu de văzut în Dobrogea. Populațiile sunt relative puține și izolate. Această șopârlă este un bun cățărător, populând zonele calcaroase, dar și habitatele antropice cu ziduri vechi. Este o specie zveltă și pare mică, chiar dacă atinge o lungime de 24 de centimetri cu coadă cu tot.

Șopârla de ziduri este o specie cu caracter puternic expansiv, ea având obiceiul de a “călători” cu ajutorul oamenilor, cucerind noi teritorii prin transporturile de piatră din cariere sau prin expansiune pe terasamente de cale ferată. Este de așteptat ca această șopârlă să populeze în viitor zone portuare de la Dunăre, ea fiind deja semnalată în porturile învecinate Dobrogei, la Brăila, Călărași, Hârșova.

Șopârlele de ziduri au mare variabilitate coloristică (acest exemplar de pildă are o tentă verzuie). Variabilitatea se manifestă și pe gușă, care poate diferi de la alb imaculat la pestriț sau roșu. Sunt animale extrem de curioase, astfel că sunt mai ușor de văzut decât alte specii dacă aveți răbdare să iasă de unde s-au ascuns.

Șopârla de iarbă (Podarcis tauricus)

Această specie are o răspândire largă în Dobrogea și în general în sudul României. Este o șopârlă de talie medie, cu desen caracteristic (pete negre pe fond deschis pe flancuri). Coloritul ventral este portocaliu, cu gușa albă, fiind astfel ușor de identificat în teren.

Șopârla de iarbă este o specie tipică habitatelor de stepă, ascunzându-se în găuri de insecte, de popândăi etc. Este tot o specie curioasă, fiind ușor de urmărit în vegetație.

Șopârla de pădure (Darevskia practicola)

Trecem la artileria grea, următoarele două specii fiind de origine… asiatică. Darevskia este singura reprezentantă a genului din Europa. Este o șopârlă de talie medie, ușor de confundat cu șopârla de ziduri, însă nu trăiește în aceleași habitate. În plus, are o altă formă a botului și capului și două dungi longitudinale pe spate, tipice speciei. Este o șopârlă dependent de lizierele de păduri bătrâne, deci doar acolo o veți putea observa.

Subadulții sunt cafenii, fără dungile tipice adulților. Sunt ușor de confundat și cu puii de gușter comun, așa că cel mai bine este să reperați și adulți în lizieră pentru a fi siguri de identificare.

Șopârla de nisip (Eremias arguta)

Am lăsat pe final specia cea mai “tare”, tot un relict asiatic. Vă vine să credeți sau nu, șopârla de nisip poate fi întâlnită pe câteva plaje sălbatice și grinduri dobrogene în toată Europa (dacă excludem Ucraina și Republica Moldova). O mica populație mai poate fi găsită și în județul Galați, unde am fost să o caut dar fără succes.

Am găsit-o însă la Vadu, un loc despre care voi povesti mai pe larg sâmbăta viitoare, dar asta nu înseamnă că a fost ușor de găsit și fotografiat. În engleză este denumită steppe runner, vă las să ghiciți de ce. Are abilitatea nu doar de a fugi ca gândul pe nisipul fierbinte, dar și să se ascundă în nisip cât ai zice nisip.

Masculii arată și mai bine tipicul speciei. Botul scurt și ușor încovoiat în sus, cu aspect de crocodil, ne arată parcă deosebirile dintre ea și toate celelalte specii europene.

Redactarea acestui articol mi-a produs o deosebită poftă să vizitez Dobrogea. Cum am promis că merg încă de miercuri de la emisiune, nu-mi rămâne decât să… mă țin de cuvânt. Până mă reîntorc din Dobrogea cu noi povești și fotografii cu lighioanele locului, rămâneți aproape pe Guerrilla pentru semnalări pe care le vom povesti împreună miercurea viitoare!