A trecut vremea. Sunt 16 ani de când Prima Evadare e în viețile noaste și încă guvernează visele multora dintre noi. Pentru unii dintre cei care vin la Prima Evadare este singura dată din an când ies cu bicicleta. Pentru alții e amintirea primei dăți când au mers la un concurs. Prima Evadare are acel parfum nostalgic care îți trezește simțurile primelor pedale date exclusiv pentru sufletul tău.
Ca de fiecare dată rămâne întrebarea clasică: „Ce cauciucuri să pun anul ăsta la Prima Evadare?” E un pic devreme să dau un răspuns, în condițiile în care evenimentul e programat anul acesta în 19 mai, adică peste o săptămână. Cel mai problematic poate fi pentru cei care petrec cel mai mult timp pe traseu. Asta dacă plouă. Rămâne să vedem. Cel mai important rămâne să ne vedem cu toții la cel mai mare eveniment de ciclism cross country din estul Europei!
Duminica viitoare, pe 19 mai, în zona startului la Academia de Poliție de lângă pădurea Băneasa se vor putea vedea și simți multe emoții. Pentru că despre asta e Prima Evadare. Despre simțuri și trăiri aparte. Despre bucuria de a te da cu bicicleta. Despre startul ăla care, deși anunțat, întârzie să ajungă și la tine. Despre râsetele din lanurile înflorite de rapiță. Despre traversarea Centurii București alături de prieteni. Despre „Vin pe stânga!” sau “Vin pe dreapta!” care mereu te încurcă de nu mai știi care-i stânga și care-i dreapta. Despre toate întrebările care-ți vin amestecate în minte când, după primii 15-20 de kilometri pedalați cu pulsul prea sus, te întrebi de ce vrei să pedalezi cu așa multă putere chiar dacă nu ești suficient de antrenat? Despre soarele pe care-l vezi printre crengile arborilor încă rămași de strajă în Codrii Vlăsiei. Despre toată grija pe care ți-o arată voluntarii de pe traseu. Despre bucuria de a vedea semnul care-ți arată că mai ai 14 kilometri până la finish. Despre potecile din ultimii kilometri. Despre ieșirea din tunelul întunecat de vegetație înaintea porții de finish. Despre trecerea pe sub poarta de finish și, dacă e să fie ( eu fac tot posibilul, să știți ), despre momentul în care-ți auzi în boxe numele rostit însoțit de felicitări. Despre liniștea și freamătul de la Snagov când stai și aștepți festivitatea de premiere și tombola. Despre îngijorarea pe care o trăiești când îți dai seama că mai ai de așteptat încă un an ca să repeți experiența. Cam despre asta ar fi în linii mari.
Fiecare își trăiește diferit Prima Evadare. Nu e ca un alt eveniment în cadrul căruia pedalezi. E diferit. E altfel. Pentru că are o miză diferită pentru fiecare dintre cei care iau parte la el și pentru că fiecare se regăsește în cadrul lui. Am vrut să vă reamintesc asta acum ca nu cumva să ratați șansa de a fi parte din Prima Evadare 2024. Au fost ediții care ne-au lipsit din viață. Atunci a fost independent de voința noastră. De data asta ține exclusiv de noi. De voi mai bine zis.
Eu o să tot fiu pe traseu zilele astea și vă voi da vești de pe acolo. Voi fi la start să vă încurajez și vă voi aștepta și la finish să vă felicit. Vă voi privi cu invidie pozitivă când veți fi trecut linia de finish și aștept să veniți la mine să-mi spuneți că ați dat câteva pedale și cu gândul la noi, cei care nu reușim să trăim emoțiile acestei curse din postura voastră, a celor care vă bucurați de ea din vârful pedalelor.
Eu sunt Memo. Vă doresc încă de acum să aveți o Primă Evadare mare!
P.S. Dacă ar fi să pot pedala în cadrul acestui eveniment m-aș asigura că n-o fac singur. Aș mai lua pe cineva cu mine. Pe cineva dintre cei care-mi sunt dragi și cărora vreau să le arăt ce mă bucură pe mine. Asta ca să șțiți în cazul în care vă întrebați cum aș face eu. 🙂
P.P.S. Să știți că mi-au dat lacrimile de câteva ori doar scriind aceste rânduri. Asta face Prima Evadare pentru mine. Plus că răscolește toate amintirile trăite de-a lungul timpului în dreptul ei.
Înscrieri și detalii sunt pe www.primaevadare.ro
