Mă voi folosi de această rubrica astăzi, pentru a trage un semnal de alarmă legat de ceea ce se numește poluare luminoasă. Probabil că prima întrebare pe care ar trebui să ți-o adresezi, dragă cititorule, este când ai privit cerul ultima dată și ce ai văzut?
Voi apela și la spiritul financiar din ține și îți voi spune că acest tip de poluare are un consum imens de energie. Supra-iluminarea reprezintă folosirea excesivă a luminii. La nivelul unei țări supra-iluminarea este responsabilă pentru irosirea a zeci de mii de barili de petrol și cărbune într-o singură zi. De asemenea, acest tip de poluare perturbă ritmul circadian și activitatea observatoarelor astronomice. Știu că vi se va părea puțin, însă și acestea (la fel că mai toate lucrurile) se adună.
Tehnologia ne-a adus în atenție săptămâna trecută un nou inamic: internetul. Nu glumesc, ci va reamintesc de proiectul Starlink al lui Elon Musk. Acest program, care își propune să ducă internetul în locurile unde el lipsește, se bazează pe o întreagă rețea de microsateliti care să “elibereze” prin informație și conexiune mai toate colțurile Pământului. Prima lansare de 60 de bucăți a avut loc acum câteva zile și a produs rumoare printre astronomi. Aceștia au calculat și au ajuns la concluzia că există posibilitatea (în momentul în care “constelația electronică” se va desfășura complet) să nu mai putem vedea stelele. Și că orice lucru…la un moment dat ne vor lipsi.
“No pessimist ever discovered the secret of the stars, or sailed to an uncharted land, or opened a new doorway for the human spirit.”
Helen Keller
Bisericile din fiecare sat și bisericile din orașe sunt inconjurate de proiectoare care le scaldă noaptea într-o baie de lumină. Fizică, nu spirituală. De parcă sunt monumentele istorice ale lumii. Mai nimeni nu intră în ele nici ziua. Mai are rost să adun și să calculez, ca mai sus, câți megawați și bani se scurg? Mai are rost să calculez cât s-ar reduce dacă din cel puțin 4 proiectoare am păstra doar unul?