El și Ea, gâfâind, la trei metri de vârful Everestului, ea totuși cu un pas în față, îi întinde mâna:

Ea: Hai, mai sunt trei pași, ce-i cu tine? Mai poți?

El: Da, mai pot, dar nu-mi întinde mâna, ce Dumnezeu, eu sunt bărbatul, lasă-mă să trec în față!

Ea: Cum adică să te las, ca să ce?

El: Ca să calc primul pe vârf, apoi să-ți întind mâna cum se face, elegant, nu?

Ea: Nu! Ești un escroc, ș-un misogin, ș-un egoist, ș-un porc! Nu te las! Eu am ajuns aici prima, eu calc prima pe vârf! Gata cu minciuna și cu monopolul pe tradiționalismul ăsta expirat! Adică ce? Eu am condiție fizică mai bună, fiindcă m-am antrenat, iar tu ai zis, lasă, că mă descurc. Iar, acum, poftim… Tu ești ăla cu mască de oxigen, eu sunt aia fără mască de oxigen, ca Messner! Tu ești ăla care gâfâie ca-n noapte nunții, când, apropo, țin să te anunț n-ai fost deloc în formă! Tu ești ăla care ai rămas acum în urmă și-mi spui să te las în față? Nesimțitule! Să-mi dai tu mie mâna!? Care mână? Că abia te ții pe picioare, bărbățele! Și la coborâre cine și de cine crezi că va avea grijă?

El: Da’ eu nu înțeleg de ce te-ai aprins așa, hai că a mai rămas un metru, ce faci? Mă lași?

Ea: Nu, nu te las! Eu am ajuns aici prima, Everesul este al meu! Gata, m-ai umplut de draci cu mentalitatea ta afurisită! Uite, fac ș-o poză, să știe toată lumea că eu am ajuns prima! Iar pe tine nu te mai las, fiindcă nu meriți! Uite, măi, la ei, ce tupeu, ce amărâți, de fapt, să-i lăsam în față ca să ne întindă ei mâinile, așa ați făcut mii de ani, v-ați băgat în față ca să aveți de unde să ne întindeți mâinile, că noi ne frângem ca trestiile în vânt!

El: Aoleu, femeie, o să faci bicepși de nervi! Ho, ajunge! Hai că ne prinde noaptea aici, în zona morții! Hai, scuză-mă dacă te-am jignit! Bine, tu ai ajuns prima, recunosc! Dar lasă-mă și pe mine să marchez, ce Dumnezeu! Fă-mi și mie o poză, te rog!

Ea: Ok! Vrei să te imortalizez în patru labe?

El: Nu, nu mă poza așa, dă-mi și mie mâna, nu vezi că nu mai pot?

Sursa foto: polygon.com