RADIO GUERRILLA FACE 14 ANI. ÎN SFÂRȘIT NEÎNȚELEȘI.

Ce a păstrat fiecare dintre vocile Radio Guerrilla de la vârsta de 14 ani?

”Salut! Sunt Adrian Popescu, băiat bun la toate la Radio Guerrilla. De la 14 ani, cred cu tot sufletul meu că dacă îți dorești ceva și faci tot, dar absolut tot ce ține de tine, acel ceva se va întâmpla. Acel ceva se va întâmpla. Binele învinge!”

”Salut! Sunt Mihai Dobrovolschi și mă gândeam acum ce mi-a rămas mie de la 14 ani, ce am păstrat din esența mea de la vârsta aceea și mi-am dat seama că, după ce viața m-a luat și m-a aruncat încoace, încolo, ca pe punga din American Beauty, am revenit, într-un fel, la această esență care este o bucurie temătoare în fața vieții. Bucuria este pentru că viața e frumoasă; bucuria este pentru că am această legatură cu cel de la 14 ani când, na, știi, tot ce zboară se mănâncă. Și…temătoare pentru că bucuria asta nu este una arogantă; bucuria asta nu crede că poate controla o lume care n-are cum să-i facă rău. Nu. Lumea este un loc un pic sălbatic, în care ți se pot întâmpla lucruri, dar, dacă ești deschis și, în același timp, temător, te poate ului.”

”Salut! Sunt Gilda Comârzan și mi-e greu să recunosc întotdeauna că sunt încăpățânată și că am rămas așa de la 14 ani. M-am înscris la liceul la care îmi doream, citeam ce voiam, ascultam pe repeat aceeași piesă, mi-am lăsat părul lung, ajungeam în primul rând la evenimente. Uneori, nu mă ajută încăpățânarea, dar, alteori, da, mai ales când am dreptate. Orice ar fi, perseverența aceasta m-a dus la Radio Guerrila, unde mi-am găsit locul.”

„Heei. Sunt Matei Oprina și sunt genul ăla de om căruia nu îi e prea ușor să se autoevalueze obiectiv; de aia eram curios oare care ar spune maică-mea că e trăsătura cu care am rămas de la 14 ani. Ar trebui să mă cunoască destul de bine. Și mi-a zis că e curiozitatea. Adevărul e că am fost, în general, curios de o grămadă de chestii și am avut cumva noroc de faptul că am supraviețuit adolescenței, că am trecut de vârsta de 14 ani, când curiozitatea te cam împinge să experimentezi tot felul de nefăcute. Dar tocmai nefăcutele astea m-au făcut omul care sunt azi. Acum sunt curios unde o să mă ducă mai departe.”

”Salut! Sunt Sorin Badea și trăsătura rămasa încă de la 14 ani în interiorul meu e aia care e legată de curiozitate, de descoperire, de a afla ce e dincolo de gard. Nu m-a oprit absolut niciodată nimic, nu am putut să fiu oprit cu absolut niciodată nimic și am vorbit foarte, foarte, foarte mult, încă de-atunci. Cam așa am rămas.”

”Născut pe malul mării, la 14 ani, vedeam aproape zilnic chestii care mi-au format “Hardul” for ever: Orizontul pe mare, de exemplu, ceea ce-ţi dă o altă deschidere și inţelegere a lumii și, o să râdeţi, am văzut mai mulţi cetăţeni străini decât văzuse toată ţara, in restul ţării. Inclusiv statuia lui Ovidiu din Constanţa, era, nu-i așa, a unui “străin” exilat. 
Ceea ce m-a făcut, nu numai să mânânc mai multă gumă de mestecat, hehe, dar m-a făcut un tip ceva mai cosmopolit și mai rebel decât, hai să zicem, un telormănean fără ieșire la mare… 
De aceea, par uneori arogant și mizantrop. Nu sunt.”

“Sunt Alexandru Anghel. De la vârsta de 14 ani am rămas cu o mare dragoste, pentru că atunci au început să se lege primele conexiuni serioase cu trupe pe care aveam să le văd live de zeci de ori, cu albume pe care aveam să le ascult la nesfârșit. Atunci am început și să citesc lucruri mai serioase și mi-am dat seama că nu sunt chiar singur pe lume. Nu sunt singurul care simte ce simțeam și le mulțumesc acestor oameni care și-au însemnat necazurile, gândurile și trăirile, pentru că de la ei am avut foarte multe de învățat. Tot de atunci am rămas și cu Radio Guerrilla. Pot spune că atunci a început cu adevărat formarea mea. Toate astea au reprezentat adevărata educație și mă bucur că mi-am păstrat acest entuziasm de a învăța.”

”Hai noroc! Sunt Bogdan Șerban. Bagajul de trăsături pe care-l târâi după mine din adolescență, poate din copilărie chiar, este format din cuplul teribil: entuziasm, de multe ori nejustificat, dublat de inconștiența cu care ma exaltez de tot felul de lucruri și senzații. Bine, ă…ce-i drept, ar mai fi hedonismul, procrastinarea, încăpățânarea, naivitatea..ă..stai. De la ce ne-am luat? Despre ce vorbeam?”

“Salut, sunt Memo! Iar la întrebarea << Ce trăsătură de-a ta a rămas neschimbată de când aveai 14 ani?>>  aș putea spune că vârsta a rămas neschimbată, ceea ce vă doresc și vouă.”

”Salut! Sunt Carla Teaha. La 14 ani, am descoperit puterea expresiei <<on my own>>. Îmi amintesc cu precizie că au urmat ani în care această expresie se regăsea în mai toate compunerile mele la limba engleză. Chiar și atunci când nu era necesară, îi cream un context pentru a o folosi. De ce? Pentru că prin ea visam la viitorul meu: un om liber, un om independent de oricine și de orice, iar asta, pentru mine, începea cu independența financiară la care m-am grăbit să ajung la 19 ani. Între timp, <<on my own>> a devenit a unsprezecea poruncă, pe care o respect cu sfințenie și azi.”

”Salut! Sunt iulian Tănase. Pe mine mă înduioșează băiatul de 14 ani care am fost; mă înduioșează pentru că știu cât de greu i-a fost, cât de greu îi era. Nu mai locuia de vreo doi ani deja cu părinții lui care sunt și părinții mei. La 14 ani, băiatul ăsta ajunsese să nu-i mai fie dor de părinți – ceea ce, mă rog, e destul de trist, așa – dar eu ă gândesc la băiatul de 14 ani care am fost ca la fratele meu mai mare. Nu am frați, am doar o soră. A fost fratele și este fratele meu mai mare, pentru că a trăit cu 31 de ani înaintea mea și vreau să-i mulțumesc că a rezistat, că nu s-a pierdut, altfel și eu eram acum un om pierdut. Eu și băiatul ăsta de 14 ani avem în comun, cred, tristețea și umorul și… CNP-ul, bineînțeles.”

“Salut, sunt Micleușanu. Sincer… nu-mi amintesc ce făceam la 14 ani și nici nu-mi amintesc nimic din acea perioadă, adică e un blank total. Nici până-n paișpe, nici după paișpe, nu-mi amintesc.. Nici nu știu dacă am existat în acea perioadă. Am anumite îndoieli. Pe de altă parte, din câte-am auzit și din câte mi s-a povestit, era minunat, pentru că eu mă aflam atunci în U-R-S-S, da, era MINUNAT! Așa că, pe de-o parte nu-mi amintesc nimic, pe de altă parte a fost minunat. Din ce-am auzit.“

“Salut, sunt Petru și fac emisiuni demențiale… la Radio Guerrilla. S-au întâmplat foate multe lucruri în ultimii 20 de ani, lucruri care m-au schimbat enorm. Dar au rămas două, ce au scăpat vremurilor și experiențelor. Sunt acum, la 34 de ani, la fel de pisălog și ambițios ca la 14. Colegii mei o pot confirma pe prima, poate și pe-a doua… dacă sunt de treabă.“

“14 ani e o vârstă complicată. Sunt Sorin Faur și azi cred că singura mea trăsătură neschimbată de atunci e CNP-ul. Deși nici CNP-ul nu era inventat… pe-atunci.“

“Salut! Sunt Marta-Ramona Novăceanu și la 14 ani vorbeam mult și fără rost… și uite unde am ajuns. Acum vorbesc la fel de mult, dar cu mai mult rost… mai ales când e vorba de știri. Anyway, vorba poetei Emily Dickinson: <<Mi-e teamă de cel ce vorbește puțin, mi-e teamă de omul tăcut, pe vorbăreț pot chiar să-l întrec, mă întrețin mereu cu un limbut.>>“

”Salut. Sunt George Mihalcea și trăsătura pe care încă o mai păstrez de la 14 ani este încăpățânarea, doar că îmi place să cred că la vârsta asta o folosesc pentru cauze mai bune.”

“Hai noroc! Sunt Nicușor Cocârlea și am reușit, fără niciun efort, să păstrez de la 14 ani, intactă, furiaaa.“

“Salut! Sunt Dragoș Olaru și până acum am rămas cu două trăsături definitorii pentru ceea ce sunt eu, trăsături de la 14 ani – naivitatea și timiditatea. Motiv pentru care m-am făcut actor.“