Bon matin (OK, e un barbarism, dar așa-i și lumea Ta,
deci forget it), Maître al gofrelor însiropate & al sosului Pili Pili,
îți scriu din Bruxelles, e șase dimineața, sunt
în camera de hotel după o noapte de cântat rock & discutat
justiție & reglaj fin la lumile Tale. Don’t worry, ce nu
Ți-a ieșit reparăm noi, ne pricepem la asta:
nu Ți-a prea ieșit inima noastră, reparăm de o istorie întreagă la ea;
nu Ți-a prea ieșit creierul nostru, reparăm de o istorie întreagă la el.
Mă rog, a trebuit să mori și Tu ca să meargă atelierul nostru
de reparații cât de cât, asta e, scuze,
lucrăm cu materialul clientului. Iar aici
Tu ai livrat cam neglijent.
Cred că e amuzant pentru Tine să vezi creiere meșterind
în ele însele, inimi cu mânecile halatului însângerate
forând adânc în ele însele. Tot sângele ăsta
ne-a însiropat mai adânc & mai greșit
decât tot siropul dulce turnat pe gofre,
și când Te-am văzut mușcând din Bruxelles ca
dintr-o gofră însiropată cu sânge, cred că nu
vorbea doar poetul prost din mine. Fiindcă
pot jura în fața oricărui Parlament European
& în fața oricărui Tron de Judecată că Ți-am
văzut urma dinților în asfalt. Noi cântam atunci
Creep, Ți-am șoptit încetișor că, dacă vrei să fredonezi,
să o faci fără grijă, ai preferat să muști adânc din
noaptea & asfaltul însiropate. Tu știi
de ce.
Șase oameni vorbind în ploaia înghețată despre dreptate. Ore
întregi. Luni & ani în șir. În locul Tău, mi-aș tatua asta
pe mâna cu care ne-ai făcut. Sau, dacă ai atâta spațiu
pe antebraț (și știu că ai), ți-ai putea tatua 600.000
cu telefoanele ridicate înspre tine, cerând dreptate. Ai avea
un antebraț mai mișto
decât toate aripile cu ochi ale heruvimilor la
un loc. Și chiar meriți asta. Șase oameni
sau 600.000. Și aceeași inimă însiropându-i
pe toți în sângele ei strălucitor & prea dulce.
Sau, dacă ne-ai tatua pe antebraț, în sângele
Tău strălucitor & prea dulce. Dacă aș fi Tu,
aș zice că a meritat toată zdroaba. (Și chiar
voi fi Tu, cam așa ziceai cândva, iar dacă
nu vom fi Tu, vom sta & te vom privi și pe Tine
în tăcere, ani & veacuri în șir, în ploaia
înghețată.)
Mă uit la poza din telefon cu Sebastian &
mă pun la culcare. Și știu că sângele care-mi
curge prin inimă când îi privesc poza e
sângele lui & sângele Tău. Ar fi bine
să lași asta așa. Altfel, cum ziceam,
Te voi privi în tăcere până vei
repara asta. Iar dacă n-o s-o repari
Tu, o s-o reparăm noi. Precum în
inimi, așa și pe pământ.
