Mi se pare important să ne reamintim că ceea ce ne
Unește (sau ne unea odinioară) este mult mai
Important decît ceea ce, în mod
Evident, ne desparte. Ce ne unește? Ne mai unește ceva?
Prietenia ne-a unit, odată, mai demult.
Singurătatea ne-a unit și ea. Pe vremea aceea eram
Demni, și deloc de milă. Eram, pur
Și simplu, demni, fără nici un efort.
Iubirea ne unea în fiecare zi, la orice oră, și în fiecare
Noapte. Vorbeam pe limba oamenilor,
Urlam frumos la lună și la soare pe aceeași frecvență, și
Nimeni nu se îndoia de noi. Credeam că e bine ceea ce făceam, că
Universul avea nevoie de noi,
Mai mult chiar decît aveam noi nevoie de el.
Apoi a căzut peste noi o tăcere zgomotoasă, ca în Hrabal, însă
Important e să nu uităm nicicînd să iubim acronimele.
Regula Lir (1)
1 comentariu
Buna,
Frumos….
Fii războinic in continuare. Șî eu am fost in Dec. 1989 in București, dar nu mi-a ieșit ca multora din țara asta. Am fost trădați de Churchill de Romania (adică Iliescu) … restul il știi. Sănătate !