Mulți au fost, încă și mai mulți au plecat
Unii s-au pierdut de turmă și bine au făcut
Inorogu-vă frumos să nu încercați să înțelegeți, ideea este că
E bine uneori să te desprinzi de alții pentru a te prinde
De tine cît mai strîns, de a-ți prinde strîns în brațe propria ființă
Rîul trebuie lăsat să curgă prin propria sa matcă
Adîncimile nu trebuie sufocate cu plasticul bancnotelor
Gura trebuie lăsată să mai și tacă
Nu sîntem sclavi, prieteni, sînt oameni liberi
E recomandabil să nu ajungem la mîna buzunarului, căci
Anii trec și neîmplinirile se adună ca muștele la miere
Și viața de lapte și miere pe care ne
Imaginăm că o
Trăim atrage și mai multe muște, unele sînt verzi
Ălelalte sînt turcoaz, iar faza e că
Ridicolul nu iartă pe nimeni, ieri colegi, azi stăpîni
Ieri tovarăși de pahar, mîine împărați și proletari
Ce trist cînd anii de prietenie se transformă în cifre de afaceri
Elefantul violet își flutură trompa ca o eșarfă în flăcări
A nu se confunda cu elefantul roz bonbon A
Nu se confunda cu rinocerul de treflă care știe că nu trebuie să
Uităm nicicînd să iubim acronimele
Regula Lir (3)
1 comentariu
Frumos spus…
Scrisoare de ramas bun?