Nu cred că mai e un secret pentru nimeni, cu atât mai puțin pentru specialiștii în lingvistică, că limba este un organism viu care este în continuă evoluție și care, ca orice organism, suferă modificări. Uneori în bine, alteori în rău. Se îmbogățește, se înfrumusețează sau se urâțește.

De-a lungul timpului, limbajul s-a lăsat influenţat de diverşi factori: de limbile străine, de nevoia de a umple un gol în vocabular, de împrumuturi inutile, traduceri greșite etc. Ei bine, toate aceste influențe creează o modă lingvistică.

Așadar, dacă în anii ’90 mai toți românii implementau sau monitorizau, acum, mai toți performează (așa cum ne-a atras atenția cititorul nostru Eugen printr-un comentariu la articolul de săptămâna trecută).

Desigur, ei cred că fac un lucru bun, că excelează sau evoluează într-un anumit domeniu, în sensul de a face performanță. Însă nu este deloc așa. Cel puțin din două motive. Primul ar fi pentru că nu există în dicționarele limbii române verbul a performa, ci doar:

PERFORMÁNT, -Ă, performanți, -te, adj. 1. (Despre sisteme tehnice, aparate, mașini etc.) Care este susceptibil de un randament ridicat. 2. (Ec.; despre produse) Foarte competitiv. – Din fr. Performant

și

PERFORMÉR, -Ă, performeri, -e, s. m. și f. Sportiv, echipă, cal de curse care a obținut o performanță deosebită într-o întrecere. – Din engl. performer.

(sursa: DEX ’09 (2009))

Iar al doilea rând, pentru că în limba engleză, verbul “to perform” are sensurile de “a îndeplini, a efectua, a face”, “a interpreta” (o bucată muzicală), „a juca” (un rol într-o piesă de teatru) iar substantivul “performer” se traduce prin “interpret”, “executant”.

Așadar, aveți grijă cum performați. Sau mai degrabă, străduiți-vă să faceți performanță!

Și nu uitați:

Pentru o bună comunicare verbală, spălați-vă limba de două ori pe zi și consultați dicționarele de specialitate!