Deși e un târg mic (foarte mic chiar, prin comparație cu Vin Italy, ProWine sau WineParis), la ReVino au participat totuși suficient de multe crame românești încât răsfoind relatările participanților să observi că fiecare a băut/ evidențiat altceva, mulți trecând cu vederea (din lipsă de timp sau din necunoaștere) vinuri bune apreciate de alții. Din acest punct de vedere, ReVino se revendică la familia târgurilor importante, ce atrag o multitudine de iubitori ai vinului de calitate, dispuși să plătească pentru ea. Sunt convins că târgul va crește pe măsură ce piața vinului se va maturiza: deocamdată suntem la nivelul ”Chardonnay baricat” sau ”vinuri roșii puternic extractive și maturate intens în baricuri de stejar franțuzesc” și mai puțin deschiși spre explorare și spre plăcerea descoperirii unei asocieri gastronomice locale (de ex) ce vine la pachet cu degustarea unui vin dintr-o regiune nouă a lumii (nu mai pun la socoteală și dimensiunea experienței avute chiar vizitând crama ce a produs respectivul vin).

Felicitări Alinei Iancu, organizatoarea evenimentului, pentru eforturile susținute de a oferi standarde înalte atât prin locația centrală (Hotel Novotel) cât și prin limitările de tot felul puse expozanților, menite a oferi participanților o experiență cât mai plăcută, memorabilă. Obiectivul excelenței a fost bine însușit de expozanți, care au etalat doar cele mai bune vinuri din portofoliu, iar unii s-au prezentat chiar și cu avanpremiere sau cu vinuri din colecții dispărute de mult de pe rafturile magazinelor.

Poate aș fi reușit să degust toate etichetele propuse de expozanți (sau măcar majoritatea lor) daca bifam prezența în fiecare din cele trei zile ale târgului, însă viața nu e compusa doar din ”wants”, ci și din ”needs” 🙂

Înainte să prezint vinurile ce mi-au plăcut, aș vrea să evidențiez din start că vinul românesc a făcut un salt calitativ consistent, dacă ar fi să comparăm fie și cu situația din urma cu doar 10 ani (cam pe vremea când se terminau de plantat viile cu ajutorul fondurilor europene). Trag mari speranțe că ne vom eleva și mai mult gusturile și vom determina cramele să acorde o atenție și mai mare calității, pentru că încă e loc de creștere și mai ales, e nevoie să construim imaginea vinului românesc în lume (care nu prea e, ca să nu zic că lipsește cu desăvârșire – dar e cumva la pachet cu brandul de țară; nici gastronomia nu stă mai bine, restaurantele cu specific românesc adresându-se doar compatrioților noștri din diaspora). E un mare potențial aici și sunt convins că cineva îl va exploata. Peste încă 10 ani sper să vorbim despre exporturi consistente de vin românesc pentru că industria aceasta este una dintre puținele care s-au dezvoltat sustenabil și pot produce plus valoare atât în favoarea cramelor, cât și pe orizontală (deja sunt multe pensiuni construite special lângă crame pentru a caza turiștii ce merg la degustări, wine baruri, distribuitori, marketeri care muncesc în industria vinului). Țin pumnii!

Hai sa încep cu cramele ce au investitori străini, în special cu cea în care proprietarul este și oenolog: Crama Bauer. Îmi place pentru ca s-a poziționat din start altfel, cu vinuri moderne, un pic pentru wine geek, însă cu priză destul de mare la segmentul consumatorilor de 20-35 ani, ceea ce e o performanță în sine, având în vedere că vinul pierde clienți pe plan internațional în fața băuturilor non alcoolice (și poate in fața diverselor substanțe halucinogene, de ce nu? )

Încercați un vin alb de 7-10 ani produs de Bauer și veți înțelege ce vreau să spun (Crâmpoșie Selecționată, de ex). Când alte vinuri au intrat deja în declin, albele de la Bauer de abia își turează motoarele.

Ca element de noutate, Oliver și soția lui au prezentat la acest târg un rose din soiul Petit Verdot, musai de încercat, chiar dacă prețul e dublu față de un rose de linie.

De observat cum Bauer se pliază trendului pieței și oferă nu două, ci patru variante de rose, pentru toate gusturile 🙂

Pe lângă cel menționat, în ofertă mai apar și rose-uri din Negru de Drăgășani, Novac și Pinot Noir, spre cinstea lui, toate din recolta anului 2021, tocmai pentru a vi se oferi șansa de a le savura în perioada optima (care la rose-uri este în primele 6 luni de la îmbuteliere).

Aș putea să vă recomand și un rose produs în urmă cu doi ani, însă vorbim de un vin creat special să reziste în timp mai mult decât cele 6 luni, deoarece o parte din vin a fost maturat în butoaie de stejar, vinul transformându-se dintr-o băutură fresh, crispy, într-o variantă fină, perfectă pentru acompanierea unui preparat culinar elegant. Mă refer la rose-ul Domaine Dumetrier, recent intrată pe piață, cu ambiții mari în zona calității (pentru asta conlucrează cu Nicolas, un consultant francez activ în zona Cotes du Rhone).

De la aceeași crama mi-a plăcut Mourvedre, un soi inedit în România, dar intens folosit în cupajele ce alcătuiesc vinurile Chateauneuf du Pape din sudul Franței. Tot ei au și plantații de Malbec, soiul fanion al Argentinei (bun si acest vin, deși un pic cam scump).

La standul următor am dat peste amicii de la Crama Jelna care surprind în vinurile lor ”amprenta Transilvaniei”; reîntâlnirea cu Darius, Yadira și Ciprian mi-a trezit numai amintiri plăcute de la vizita de anul trecut de la cramă (vă recomand! chiar daca drumul e lung până în Bistrița, vara peisajele sunt superbe). Așa cum știam, Navicella roșu este impecabil; apoi am încercat și noul Sauvignon Blanc și de asemenea Navicella Orange (e un trend cu aceste vinuri albe, realizate în stilul vinurilor roșii, adică în urma unei macerații pe pielițe, de câteva zile, spre deosebire de cazul clasic în care strugurii se presează imediat și mustul se pregătește pentru fermentare).

Următorul stand aparținea unui producător mic și de calitate din vestul țării, de pe dealurile Silagiului – Thesaurus Wines. Vinurile roșii mi s-au părut excelente, culminând cu un vin din colecția Reserve, asamblaj de Cab, Shiraz si Merlot. Aveam pe lista aceasta crama, dar nu reușisem încă să mă întâlnesc cu vinurile lor; de aceea e bine că există târguri de calitate 🙂

La Carastelec am poposit pentru resetarea papilelor cu vinurile lor spumante excelente (unii susțin că ar fi printre cele mai bune din țară și nu îi contrazic, doar că de dragul diversității beau și Panciu, Silvania, Stirbey, Iconic s.a.)

Ultimul pahar de la acest târg a fost tot cu un spumant Carassia, exact când s-a bătut gongul de închidere cei de la cramă au deschis sticla de 6 litri (aka Mathusalem) și … vorba cântecului ”the bigger, the better”.

Am revăzut și vinurile lui Ferdi, ca de obicei la înălțime, în special cu cele roșii, cu care și-a obținut renumele: Fetească Neagră Ediție Limitată – Lady Black și un Shiraz vinificat mai spre stilul australian, mai extractiv și cu nivel mai ridicat de alcool, bine integrat.

La Dradara m-a servit Cosmin Reaboi cu Feteasca Neagră ce a intrigat lumea vinului pentru ca a fost listată direct la 250 lei, preț considerat de unii mult prea mare, însă eu cred că fiecare vin își are clienții lui, mai ales dacă vinul e bine făcut; și acesta e.

Foarte bune albele lui Cosmin ( Fetească Regală, Sauvignon Blanc), dar și Orange Wine-ul din soiul cehesc Palava (adieri de trandafir, ce amintesc că acest soi e obținut din încrucișarea Traminerului cu Muller Thurgau)

Prietenii de la Gramma (Mihai Focea și Marian Olteanu) m-au întâmpinat cu acea Fetească Neagră din 2019 podgoria Bârlad, ce le-a ieșit superb și pe care o mai degustasem la cramă; se pare că de abia acum i-a venit timpul să fie îmbuteliată și scoasă în lume. Stați cu ochii pe ea, că nu sunt decât câteva sticle disponibile. O recunoașteți simplu – va costa dublu, probabil, față de Feteasca Neagră obișnuită.

La Recaș am dat peste un vin secret, servit din decantor. L-am gustat și am estimat că e un vin cam de 8-9 ani, probabil un asamblaj bordolez de Cab cu Merlot ce se prezenta destul de frumos. Nu am cerut vinurile din gama La Stejari (și ele foarte scumpe), deși erau oferite spre degustare. Practic Recaș a venit cu artileria grea la acest târg și nu putem fi decât recunoscători.

Norocul pur a făcut să mă aflu exact lângă standul Averești când reprezentanta cramei a deschis o Zghihară de colecție, ocazie cu care m-am decis să umplu beciul cu astfel de vinuri care se învechesc superb și nu costă o avere.

Am mai avut parte de niște albe bune la crama Marcea, din arealul Ștefănești, tradițional pentru Fetească Regală (mențiune specială pentru Truda Fanny).

La Enocrama am băut o Băbească Neagră bunicică, însă când am încercat și Feteasca Neagră mi s-a părut ciudat cât de mult semănau la textură și culoare. Aceeași nuanță cărămizie, destul de ciudată pentru un vin tânăr, și aceeași textură suplă, parcă prea lucrată. Per total, vinurile erau plăcute, însă am o rezervă la procesul de vinificare (sper sa aflu mai multe după o vizită la cramă).

Am încheiat tot cu Bauer, însă cu vinurile pe care la creează la Agricola Stirbey, parcă în alt registru, mai clasic, mai aristocrat. Mi-au plăcut foarte mult (extrem de mult, chiar) Novacul, Cabernet Sauvignon-ul Rezerva 2015 și spumantul rose din același Novac. Nu ai cum să bei cola când există băuturi divine ca acest spumant creat din recolta 2013, vinul de baza fiind maturat 6 luni în butoaie de lemn și de abia apoi a fost pus în sticle pentru a doua fermentare (cea din care rezultă CO2-ul); după 3 ani de învechire pe drojdii a urmat degorjarea în 2018, fără dozaj, pentru a obține un extrabrut ce debordează de arome de fructe proaspete. Aș cumpăra așa ceva compulsiv, și as deschide în fiecare vară câteva sticle să văd cum mai evoluează (dream on !)

Nu am mai prins Vin de Glace, un vin dulce din gama desert extrem, datorită celor peste 200 grame de zahăr din concentrație. Sunt fan al vinurilor dulci de calitate pentru complexitatea lor aromatica, nu pentru zahărul de care sincer m-aș lipsi. Că tot veni vorba despre desert, mi-am amintit că și Gârboiu a lansat un vin în aceasta gamă – Amber, obținut din Șarbă, soi autohton. L-am gustat; bun. Ca și regulă, la vinurile de desert sunt importante aciditatea și complexitatea aromatică. Dacă lipsesc, putem foarte bine să ne facem un sirop de zahăr cu un strop de vodka și ieșim mai ieftin 😉

Au fost multe alte vinuri încercate, destul de bune, însă nu le-aș mai menționa și de asemenea, au fost vinuri pe care le-am ratat. De ex la Rasova am auzit că s-a lansat Feteasca Neagră 2018, sub semnătura lui Răzvan Macici, un vin ce se vinde la aproape 50 de euro butelia. Nu zic să consumăm doar vinuri scumpe, pentru imagine, însă uneori vinurile din vârful de gama arată mai clar măiestria vinificatorului (daca e) și puterea terroirului. Iar Macici e un oenolog cu experiență fiind desemnat ’’Cel mai bun vinificator din Africa de Sud’’ in 2012, ca urmare a muncii depuse la Crama Nederburg.

Rețineți pentru edițiile viitoare – ReVino Wine Show