La sfârșitul săptămânii trecute am lansat noua temă a celui de-al optulea sezon din concursul Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră. Tema a fost dată tot de unul dintre participanții la concursul din episodul 3, și anume Victoria Breia. Tema ei? Nunți, petreceri și cumătrii. De fapt, nunta. Ceremonia. Instituția. Ce părere mai aveți despre nunți? Mai are nevoie societatea de mâine de ele?
Concursul se încheie joi, 12 noiembrie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferit de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de vineri, 13 noiembrie.
Robert ne-a trimis, la ultimul minut înainte de încheierea acestui episod, textul lui. Îl luăm, bineînțeles, în considerare și îl declarăm finalist.
***
Trebuie să mă declar de la început un non-fan al nunților. Am ajuns la vârsta la care, în privirea părinților, dar mai ales a bunicilor, se poate citi întrebarea: “Și, ce planuri aveți pentru viitor?”. Da… încă o presiune aruncată asupra umerilor mei.
Nu am participat la multe nunți. Cred că îmi ajung degetele de la o mână să le număr. Mulțumesc, mamă și tată, pentru că de fiecare dată v-ați prezentat cu succes la fața locului. Faptul că nu sunt un fan al nunților se datorează multor obiceiuri, obiceiuri în care nu mă regăsesc și nu le găsesc rolul, și faptului că există niște pași stabiliți din moși-strămoși, care sunt greu de evitat. Ceea ce nu prea lasă loc de creativitate sau simplitate.
Îmi amintesc de o nuntă la care am fost (adevărul e că nu-i așa greu să-mi amintesc acele câteva la care am participat). În mijlocul celui de-al treilea fel de desert, a apărut o trupă de teatru la restaurant. Pentru mine, apariția și interpretarea lor a reușit să întoarcă la 180 de grade sufletul acelei petreceri.
Nunta poate fi folosită și ca subiect de discuție între părinți și copiii lor. Ce copil nu este curios de povestea părinților: cum s-au cunoscut, cum și-a luat tatăl inima în dinți și a făcut pasul cel mare, cerând-o pe mama, cum s-au simțit la nunta lor și ce întâmplări amuzante s-au petrecut. Acesta este și o metodă de a evita răspunsul la întrebarea din primul paragraf.
Ca să răspund la întrebare: da, societatea încă mai are nevoie de nunți, deoarece unii dintre noi ne ducem traiul de zi cu zi din organizarea lor, avem albume cu poze, avem cântece despre nunți (“Ce-om mai rupe la opinci / Și-om face gropi adânci”) și, mai ales, avem amintiri și povești.
