Anul ăsta, odată cu Centenarul, ne-am hotărât să părăsim tradiția jingle-urilor de Craciun. Nodul ăsta temporal a cerut un gravitas și noi am răspuns.

România este țara tuturor paradoxurilor. E tânără dar are o sută de ani. Pare bătrână, prăfuită, ancorată în trecut dar nu are un conservatorism formulat. Se bucură că e in Europa dar pare orientală, în sud. La nord pare rusească. In Ardeal toți se mândresc că sunt cei mai cei din România dar clădirile amintesc de imperiu.

România e isteață dar limitată. E frumoasă dar locuită. E curată la suflet dar haină. Suntem mândri că România intră în Europa dar vrem s-o facem prin disoluție. Iar oamenii? Uuu…

Suntem buni la inimă dar doar cu cei care ne seamănă, suntem civilizați când nu înjurăm. Suntem veseli până nu ieșim din case. Suntem țărani dar roșiile sunt din Turcia. Suntem deschiși la minte dar nu ne schimbăm părerea câte zece ani. Profețim iubirea dar nu ne privim în ochi vecinii.  Etc dar etc.

Un lucru e cert: România nu e gata. România e nesfârșită. Și crudă. Și avem vreo câteva variante. Să o părăsim. Să o ignorăm. Și să acceptăm că noi o constituim și să continuăm să o facem, prin alegerile noastre, în fiecare clipă. Da, e locuită de zmei și lighioane, dar toți sunt oameni. Și putem să ne suflecăm mânecile, toți.

Pentru că, România, e de treabă.

Toate jingle-urile sunt acum disponibile aici.

Credit foto cover: Sorin Onișor.