Anul ăsta, odată cu Centenarul, ne-am hotărât să părăsim tradiția jingle-urilor de Craciun. Nodul ăsta temporal a cerut un gravitas și noi am răspuns.
România este țara tuturor paradoxurilor. E tânără dar are o sută de ani. Pare bătrână, prăfuită, ancorată în trecut dar nu are un conservatorism formulat. Se bucură că e in Europa dar pare orientală, în sud. La nord pare rusească. In Ardeal toți se mândresc că sunt cei mai cei din România dar clădirile amintesc de imperiu.
România e isteață dar limitată. E frumoasă dar locuită. E curată la suflet dar haină. Suntem mândri că România intră în Europa dar vrem s-o facem prin disoluție. Iar oamenii? Uuu…
Suntem buni la inimă dar doar cu cei care ne seamănă, suntem civilizați când nu înjurăm. Suntem veseli până nu ieșim din case. Suntem țărani dar roșiile sunt din Turcia. Suntem deschiși la minte dar nu ne schimbăm părerea câte zece ani. Profețim iubirea dar nu ne privim în ochi vecinii. Etc dar etc.
Un lucru e cert: România nu e gata. România e nesfârșită. Și crudă. Și avem vreo câteva variante. Să o părăsim. Să o ignorăm. Și să acceptăm că noi o constituim și să continuăm să o facem, prin alegerile noastre, în fiecare clipă. Da, e locuită de zmei și lighioane, dar toți sunt oameni. Și putem să ne suflecăm mânecile, toți.
Pentru că, România, e de treabă.
Toate jingle-urile sunt acum disponibile aici.
Credit foto cover: Sorin Onișor.
Excelent. Una dintre cele mai bune campanii de craciun si de centenar. Poate cea mai buna. Felicitări, mai ales ca e facuta de voi si nu de o agenție.
..oh, emoționant!!! Atât de bună, încât ar trebui să își facă o agenție!
Cele mai prost “consumate” 5 minute! Mai bine asculți claxoanele din intersecție..
Bogdan -cu ce nu esti de acord in acest articol ? Poti sa ne spui si noua ce te-a plictisit ?sau esti deja satul sa asculti nemultumirile unora care indraznesc sa spuna niste adevaruri despre Romania de “treaba “?
Mult adevăr așa cum ne ați obisnuit , felicitări !
Dragilor, natura umană este uniform distribuită. Acest panseu privește atât România, cât și Radio Guerrilla. Și încă un lucru: uneori, și clișeul devine un clișeu.![🎄](https://s.w.org/images/core/emoji/11/svg/1f384.svg)
Părerea mea, und Crăciun Fericit (acolo unde, politically correct, desigur, este aplicabil)!
Mai bine, ajunge și cu jingle-urile voastre de până acum cu Mos Dobro! Deși unele, recunosc că, mă făceau să râd. Dar până la urmă nu erau decât niște bârfe. Ce-mi pasă mie de vedetele mondene? De silicoanele Mihaelei Rădulescu, când eu nu știu bine cum îi cheamă pe copii vecinului meu. Ce-mi pasă de ritmul vorbirii lui Johannis, când eu nu am mai mers la strâns de gunoi din jurul blocului meu, de ani? Cu acest stil ajungem la fel de penibili ca cei care tresar la veștile despre Justin Bieber. Ați dovedit că putem să folosim altfel energia asta, decât doar să râdem de cei care se expun. Știu ce vreți să spuneți, că unii chiar asta vor, chiar asta urmăresc, să fie în mainstream, dar atunci noi de ce le-am face jocul, nu am fi la fel de penibili?
Sau de Dobro.
(PS. 1.cu cuvântul ăla “expun” cred că am riscat mult, ar putea să mi se tragă de la el. Și 2-m-au mâncat degetele să scriu despre haștag. Nu știu de ce dar parcă simțeam nevoia să fac legătura asta dintre patriotismul articolului și #. Bine că m-am oprit! )
Mediocre. Sub spiritul Guerrilla. Pentru ca sunt lipsite de umor. Sau, mai exact, umorul e scremut. Nu stiu cine a scris textele, dar zic sa-l treceti pe alt job.