Nu pot încheia vacanța din Grecia fără să vă recomand să vizitați Santorini. Nu intenționez să mă erijez în agentul vostru de turism, nici măcar să bifez un clișeu drăgut cu poze superbe; vreau să atrag atenția asupra acestei insule întrucât sub aspectul vinului prezintă câteva caracteristici unice la nivel mondial.
1. Santorini este o insulă vulcanică din grupul Cycladelor, faimoasă pentru peisajele cinematice, asfințiturile superbe privite de lângă infinity pool, motiv pentru care atrage turiști din întreaga lume și tocmai de aceea devine și mai cool, și mai atractiva; însă marea masă a turiștilor, în special a celor de o zi, ce sosesc pe insulă cu vasele de croazieră, reușesc să rateze cu brio un fenomen de excepție care este producția vinurilor de clasă mondială, în crame boutique, cu oenologi formați în școala franceză de vin. Pe lângă know how-ul valoros obținut în Franta, cramele din Santorini mai au un atu excepțional, foarte rar întâlnit în lume: viile prefiloxerice; mai exact, insula este printre puținele locuri din lume unde filoxera nu a ajuns și nu a distrus vițele de vie cu un secol în urmă; reamintesc rapid că această insectă adusă din America de Nord a reușit să distrugă între 70% și 90% din totalul viilor la sfârșitul secolului trecut; de atunci, replantările se fac doar cu portaltoi american, rezistent la atacul acestui dăunator. Mai sunt doar câteva locuri în lume unde întâlnim vii ce nu au fost afectate (Tenerife, Sicilia, Montalcino din Toscana sau regiunea Mosel din bazinul Rinului); vinurile obținute din aceste vii sunt semnalate pe etichete sub numele old vines sau vieilles vignes – căutați-le și savurați-le pe îndelete pentru că pot oferi arome și gusturi unice.
2. Solul vulcanic al insulei este un alt atu exploatat cu brio de oenologi; e important de știut că nu există izvoare pe insulă (apa fiind adusă de pe continent sau obținută cu ajutorul unei stații de desalinizare). În aceste condiții vitrege pentru alte plante, vița de vie este forțată să își înfigă rădăcinile cât mai adânc în căutarea umidității, preluând astfel și elementele minerale ce asigură vinului complexitate și oferă gustului un mai mare rafinament. Vițele de vie nu cresc pe spalieri, ci sunt răsucite în forma unui coș de nuiele pe sol (kouloura), pentru a proteja strugurii de vântul puternic și de soare.
Pe acest sol prosperă Assyrtiko, soiul fanion al insulei. Este un soi de strugure cu aciditate mare, plin de nuanțe citrice și minerale. Probabil este singurul soi mediteranean ce reușește să combine maturitatea deplină a strugurilor cu o aciditate considerabilă, ridicată, în ciuda temperaturilor fierbinți specifice verii. Acest fapt este un factor esențial pentru realizarea echilibrului aromelor în vinurile albe, seci. Valoarea acestui soi este de necontestat, din moment ce aproape toate vinăriile grecești de pe continent l-au introdus în portofoliu și îl cultivă cu succes; de altfel, e foarte interesantă o degustare în paralel a unor vinuri obținute din Assyrtiko din diferite regiuni pentru a observa influența terroir-ului. O caracteristică specială a majorității vinurilor Assyrtiko de la Santorini este că, în ciuda culorii albe, se comportă ca vinurile roșii! Cu potențial mare de învechire, încercați să păstrați vinul timp de doi până la trei ani, la o temperatură de la 12 până la 14 ° C și veți asista la o schimbare. Dimensiunea sa minerală va scădea, în timp ce aromele fructate și ale mierii se vor extinde.
3. Un alt element diferențiator este proporția suprafeței plantate cu vie versus totalul suprafeței insulei; din acest punct de vedere, Santorini este singurul loc din lume cu atât de multe plantații pe metru pătrat; chiar dacă duc lipsa apei, compensează cu vin 😉. Și fac asta de mult timp, pentru că vinul a fost o marfă tranzacționată intens încă de pe vremea venețienilor ce stăpâneau negoțul pe Mediterană și îl exportau în toată Europa; nici otomanii nu au interzis comerțul cu acest vin după ce au cucerit insula, ba chiar au permis rușilor să se aprovizioneze, după ce aceștia au decretat că Assyrtiko va fi vinul euharistic oficial al bisericii.
4. Brand-ul – pentru foarte multă lume, Santorini este un vis. E un vis atât pentru americanii ce vin cu vapoarele de croazieră, cât și pentru mulţi greci, care îți acordă respect doar pentru că le-ai vizitat perla coroanei. Am sesizat puterea brandului Santorini chiar zilele trecute, într-un magazin de vinuri din Kalithea, bine aprovizionat, cu o pivniță burdușită cu vinuri grecești puse la păstrare pe termen lung; iar vinurile din Santorini erau, de departe, cele mai scumpe, în special cele ce aveau deja niște ani de maturare în spate. Unele prețuri erau de top chiar și pentru Europa, depășind chiar și trei sute de euro; în cutia de lemn din fotografie se află una din cele 500 de sticle maturate prin procedura scufundării pe fundul mării.
Ce bine ar fi dacă am avea și noi înțelepciunea să identificăm acel element ce ne poate asigura notorietate și să-l fructificam pentru a ne face cunoscute vinurile și cultura culinară pe întreg mapamondul. Vinuri bune fac și bulgarii, și chinezii și am băut vin chiar și în Brazilia, care are o climă tropicală, improprie creșterii viței de vie. Canadienii fac un vin de desert pe care cer foarte mulți bani, cu toate că au o istorie de ordinul secundelor, daca e să ne raportam la scara mai mare a timpului. Însă ce scoate în față un vin în detrimentul celorlalte e povestea din spate (folosesc un clișeu, dar nu am cum să-l ocolesc pentru că exprimă adevarul 100%); vinul nu este o prioritate pentru autoritățile noastre, însă sper că oamenii din domeniu își vor da mâna și vor reuși să coaguleze un brand de țară care să fie simplu și memorabil, iar vinul românesc să devină o opțiune de luat în seamă și pentru calitate, nu doar pentru segmentul low end (cum suntem pozitionați la acest moment).
Despre vinurile pe care am reușit să pun mâna și pe care am început să le degust, vă spun doar că sunt de la cramele Gaia Estate, Paris Sigalas și Santo Wines, 3 din cele 18 crame ale insulei; mai multe date tehnice și note de degustare vă invit să aflați de la Horia Hasnaș, reprezentantul importatorului vinurilor din Santorini în Romania, chiar aici.
Îmi doresc să vizitez cât mai curând aceste locuri și să degust cât mai multe vinuri, lângă mâncărurile tradiționale grecești, pentru că asocierile cele mai bune sunt cele ce au trecut testul timpului și au fost rafinate de localnici generații după generații.
De niște ani îmi tot propun să merg în Grecia pe perioada culegerii măslinelor pentru a participa la producerea uleiului de măsline; mă și văd încercând pe o bucată de pită grecească uleiul proaspăt stors… priceless.
Sper să cumulez curând cele două dorințe într-o singură aventură. Nu de alta, dar aglomerația din timpul verii dăuneaza grav zen-ului și selfie-urilor cu apusul de soare vazut din satul Oia.
Wine with me in Santorini?
