O simplă formă de blazare
Poate o să vă întristeze ce zic, dar am impresia tot mai des că satira și umorul, mai ales dacă vizează sfera poltică, sunt expresii și ale unei neputințe. Asta dincolo de faptul că râsul e un pansament, o descărcare, detensionare etc. Fiindcă odată cu descărcarea se mai duce și din supărare. cu cât livrezi o satiră mai incisivă, cu atât te vei întinde mai mult cu relaxarea ”bine meritată” de după. iar asta înseamnă încă o perioadă de toleranță la abuz .
Faza este că cei pe care-i satirizăm sau criticăm, n-au nicio problemă cu asta, tocmai pt că fac ce fac. pt ei, noi nu existăm, decât dacă ne adunăm cu sutele de mii. Altfel nu li se activează nici tipanul, nici frânele și nici dubiile în legătură cu ce fac.
Ce simt ei când sunt satirizați sau criticați mai vehement sau argumentat? Imaginați-vă că aveți un traseu, zilnic, pe langă un gard de după care latră un câine. cu timpul te obișnuiești și nu-l mai bagi în seamă. O concluzie mai nihilistă ar fi că satira e condamnată la un circuit închis. are un efect intern, nu extern. Noi le facem, noi râdem. și cam atât. da, este un calmant pt mase. Este divertisment, iar apoi simți că ți-ai făcut datoria, că le-ai ”zis-o” celor de sus, imaginându-ți că mesajul tău va ajunge unde trebuie și va produce o mică schimbare. Când de fapt numai timpul, îmbătrânirea lor și degenerarea aduc schimbarea. la preț foarte mare.
De fapt pe cei nașparlii îi doare exact într-un loc. ba mai mult, după ce le dai palme, ei devin și mai nașparlii. ceva de genul: ”aha, nu vă place de noi? Ei bine, lasați că ne place nouă de voi, mai ales că sunteți așa de supărilă-hotărâlă și observați voi abuzurile, hă-hă-hă” …
În concluzie: cu cât un popor face haz de necaz mai des și mai savuros, cu atât este mai masochist și poate îndura mai mult abuz. Paradoxal dar adevărat.
Ei bine, chestia asta mă întristează. încă mai sper să mă înșel cu teoria asta. Oricum n-ar fi, încep să cred mai degrabă în acumulare de energie decât în descărcare prin sharing de frustrări, de cioace caustice etc. Asta simt astăzi, după ani și ani de satiră, absurd și mesaje hard la adresa sistemului. chiar m-am săturat să râd în gol (sau în grup) … e o perpetuă și absurdă alimentare a satisfacției personale și de grup, că uite, am mai livrat una usturătoare la adresa mastodonților. Mda… o fi la nemți mai bine pentru că au un umor mai econom?