Aș vrea să vorbim astăzi despre educație în general, dar mai exact despre digitalizarea acestui domeniu. Îmi doresc mult ca într-un viitor extrem de apropiat, orice copil aflat în raza unei rețele GSM să poată avea acces, la orice unealtă virtuală ar putea să îi îmbunătățească performanțele școlare.
Dar aș vrea mai întâi să facem o scurtă istorie a educației… la distanță. Asta că să înțelegeți că nu e o idée nouă, nu este a mea, iar schimbarea déjà s-a produs, noi așteptând acum doar efectele.
Termenul “învățare electronică” (E-LEARNING) a devenit cunoscut în 1999, când cuvântul a fost folosit pentru prima dată la un seminar de sisteme CBT (Computer-Based Training). I s-a mai spus de-a lungul timpului și “învățarea online” sau “învățare virtuală”. Cu toate acestea, principiile care stau la baza învățământului electronic au fost bine documentate în întreaga istorie și există chiar dovezi care sugerează că formele timpurii de învățare electronică au existat încă din secolul al XIX-lea.
În anul 1840, profesorul Isaac Pitman îi învăța pe elevi prin corespondență, cu ajutorul codului Morse. Pitman a predat și a transmis “teme pentru acasă” prin acest sistem.
Apoi, în 1924, a fost inventată prima mașină de testare. Acest dispozitiv a permis elevilor să se testeze singuri. Apoi, în 1954, BF Skinner, profesor de la Harvard, a inventat “mașina de predare”, care a permis școlilor să administreze instruire programată elevilor.
Odată cu introducerea calculatorului și a internetului la sfârșitul secolului al XX-lea, s-au extins instrumentele de e-learning și metodele de livrare. De exemplu, primul MAC din anii 1980 a permis persoanelor fizice să aibă computere în casele lor, facilitând astfel învățarea unor anumite subiecte, dar și dezvoltarea anumitor seturi de competențe.
De la începutul anilor ’90, au fost înființate mai multe școli care oferă cursuri numai pe internet, valorificând cât mai mult extinderea rețelelor și aducând educație persoanelor, care nu ar fi putut participa anterior la un liceu, de exemplu, din cauza constrângerilor geografice sau de timp.
La începutul anilor 2000, întreprinderile au început să utilizeze e-learning pentru a-și instrui angajațîi. Așadar întrebarea pentru voi este: de ce nu utilizăm internetul pentru a ne îmbunătăți abilitățile și pentru a achiziționa unele noi? Timpul și distanța nu mai sunt de mult scuze valide!
Și iată mai jos trei exemple de cursuri gasite pe internet la prima cautare neserioasa:
Curs de ASTONOMIE pentru ADULȚI (asta că să mai uitați de horoscop):
Pentru că mulți se întreabă dacă și la noi găsești așa ceva, răspunsul este DA. Iată mai jos o platforma pentru părinții care nu transformă calculatorul în Bau-Bau:
CURS de informatică pentru copii de 7-12 ani
Sau puteți apela oricând la CURSURI de grafică și design, evident tot ONLINE.
Universități din România oferă astfel de programe, ba chiar și “ghidaj” în lumea asta a internetului:
Iar pentru cei interesați să investească într-un asemenea domeniu, există o intalnire anuală ce se petrece în Australia.
Sursă foto cover aici.
