Odată la o mie de ani pare că istoria se schimbă considerabil. Derulăm, așadar, evenimentele până la cumpăna dintre mileniile III și II î.Hr. – anul 2000 î.Hr. Se spune că în jurul acestei date, un val de emigranți vin dinspre Asia Centrală spre vest și sud-vest. Sunt cunoscuții indo-europeni – triburi de păstori nomazi – care s-au așezat în spațiul carpato-danubiano-pontic (și nu numai). Cert este că aici, pe teritoriul actualei Românii, au dat de civilizația neolitică, de băștinași. Nu a fost un Clash of the Titans, ci doar o sinteză culturală și lingvistică mai degrabă, care s-a concretizat în cultura Monteoru.
Suntem, așadar, în Epoca Bronzului. Locuitorii carpato-dunăreni se dezvoltă și, treptat, se individualizează. De ce? Simplu. Folosirea bronzului – crearea de obiecte din acest aliaj de cupru cu alte metale – a dus la formarea și creșterea economiei. Asta însemnând existența unor obiecte pe care nu toți le aveau, dar pe care toți și le doreau. Și așa au apărut armele și organizarea militară. Triburile își aleg lideri, își construiesc fortificații – nu vă imaginați totuși cetățile somptuoase medievale, cu pereți groși, poduri solide și cu un șanț de jur-mprejur, ca în filme. Societatea patriarhală devine o realitate incontestabilă, care închide acest cerc vicios.
Toate aceste lucruri s-au dezvoltat în timp, inclusiv sinteza dintre culturi – cea migratoare și cea locală. Procesul s-a încheiat parțial după aproape alți o mie de ani, când în sud-estul Europei s-au creat așa-numitele blocuri etnice – grecii, ilirii și tracii. Omenirea intră în Epoca Fierului. Pentru Europa, această perioadă începe cronologic cam pe la 1200 î.Hr., odată cu primul război troian (1194 î.Hr.). Așadar, la începutul mileniului I î.Hr., în Europa de sud-est sunt trei mari neamuri, fiecare cu mai multe familii (popoare) care și ele, la rândul lor, s-au conturat în timp.
Dintre greci, iliri și traci, cei din urmă par că ne fac cu ochiul – din cele peste 100 de familii (populații) trace fac parte și geto-dacii. Cu toate că pentru începuturile tracilor dovezile arheologice nu prea oferă multe informații, se pare că acest neam a ocupat o mare parte din Peninsula Balcanică. În Istoriile sale, Herodot spune că „cea mai populată zonă după India este Tracia. Dacă ei ar fi fost sub conducerea unui singur lider și a unei singure minți, ei ar fi putut fi cel mai măreț popor de pe pământ. Dar unitatea acestor oameni nu a fost niciodată atinsă, acesta fiind punctul slab al tracilor. Ei poartă diverse nume în funcție de zona în care trăiesc, dar toți au obiceiuri și tradiții comune”.
Și, în timp ce la sud de Dunăre se întemeia prima formațiune statală tracică, Regatul Odrisilor – implicați în războaie cu macedonenii sau perșii, croind alianțe matriomoniale și intrigi de expansiune – la nord începeau să se evidențieze geto-dacii.
Neamul tracilor a rezistat timpului prezent încă o mie de ani, până a fost acaparat de către greci și romani, trecând astfel la trecut.
