La începutul săptămânii am lansat ce-a de-a șaptea temă a noului sezon Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Dacă România ar fi un film produs la Hollywood, care ar fi scenariul și ce actori ar juca în el?
Concursul se încheie duminică, 2 septembrie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 3 septembrie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Sebi Răducu a revenit pe site-ul nostru cu textul finalist de mai jos.
***
Singur într-o sală, un om privea în gol la un ecran. Mare, alb și apoi negru. Apoi colorat. Iar experiența s-a repetat într-o manieră atât de dinamică încât a fost hipnotizat de ceea ce a văzut după. Numai că, în cazul de față, filmul este o tragedie comică și implică mai mult decât simțul umorului și capacitatea de autoironie a publicului, cât și maniera de a observa și a suporta un neg atunci când este reperat în oglindă.
Românii au o obsesie și o bucurie de a privi trascendental lucrurile. Încearcă să-și justifice viața într-o manieră originală, încercând toate posibilitățile și explorând toate orizonturile cunoscute, dar în final toți ajung la aceeași concluzie înțepenită și urât mirositoare. Desigur, unii au tendința de a crede că tot ceea ce știu și cred e real, de la religie la mituri, dar asta e fascinația unui copil care refuză să-și rupă propria rădăcină.
Într-un an mai mult fanfaronic decât simbolic, s-a inaculat din nou ideea că românul este creatorul propriului destin. Posibil, dar mai aproape de evenimentele reale ar fi că e supraviețuitorul propriului destin. Ca într-un joc pe calculator în care ai un număr finit de vieți disponibile, dar din cauza unui bug – reușești s-o scoți la capăt, destul de șifonat și vătămat psihologic.
Există nevoia unui ghid, unui lider care să îndrume oamenii către o cale și lucrul acesta este un tipar confirmat și de cel mai cunoscut mit literar – Miorița, în care drama presupune constanta trădare a vecinului și sacrificiul inutil pentru propriul interes. Numai că are o blană stufoasă și o carne greu de mestecat. Așa e românul. Flamboiant, pompos și greu de înțeles. Și totuși mereu are impresia că are al șaselea simț. Uneori chiar și o sută.
