La sfârșitul săptămânii trecute am lansat sub-tema episodului trei din cel de-al nouălea sezon din concursul Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Imaginează-ți anul 2021 drept un scenariu de film. Cum arată acesta?
Concursul se încheie joi, 4 februarie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferit de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de vineri, 5 februarie.
Sebi Răducu dă tonul, din nou.
***
Miezul nopții – decembrie spre ianuarie. Un nou revelion petrecut în obscenitate de oameni și obscuritate de natură. Legea supraviețuirii. Pactul de neagresiune ce permite conviețuirea fragilă a două tabere suficient de puternice să se auto-anihileze pentru nimic. Ce-i drept, oamenii o fac ca pe un sport.
La marginea unui drum național, în apropierea unei păduri virgine, încă se aude ecoul artificiilor și rachetelor supradimensionate fonic care crează în panică în jurul unei haite de lumii. Păreau că au luat rabie de-odată, deoarece lătrau frenetic la o lună cu nori, care nu se vedea și făcea întunericul din fundal apropiat unui scenariu apocaliptic filmelor anilor 50.
Discret, lângă un copac un lup stătea și dormea fără ca să simtă nici cea mai mică diferență de context. Toți lătrau ca un cor de isterici turbați și doar o mușcătură a lupului alpha a făcut să se trezească. Lupul nostru s-a trezit furios și a încercat să răspundă, dar era încercuit.
Fiind un animal inteligent și andurant, a ales să se retragă undeva în mijlocul pădurii unde nimeni nu se duce, niciun animal nu are curajul să se deplaseze din multe motive – teritoriu interzis, nefamiliaritate cu ecosistemul și simplul fapt că distanța e obositoare pe timp de iarnă mult mai evident decât în alte anotimpuri.
Lupul a mers până la stejarul singuratic care avea peste 250 de ani și și-a făcut un culcuș comod; asta până când o bufniță a apărut și a huuuit discret. Apoi a mai venit una, și încă una, până când s-au adunat zece păsări dispuse să-și lase găinațul pe blana degerată a protagonistului nostru, trezit din nou de un miros ciudat de sulf care părea teleportat dintr-un cuib nervos.
Supărat și trist, lupul a ajuns până la un lac din apropierea care era curat ca lacrima, putând să-și facă reflexia direct în apă. Discret, încet și înghețat, acesta se uită resemnat și vede o versiune a sa care e capabil să-i spună: Fii vesel, nu fii trist / Că toți sunt nihiliști / Fii lup, fii mândru / Că supraviețuiești în codru.
Din păcate nu a putut să audă nimic, nici măcar în mintea lui, pentru că lupul nostru era surd.
***
Sursă foto cover aici.
