La începutul săptămânii am lansat prima temă a noului sezon Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Cum îți înveți/îți vei învăța/ți-ai învăța copiii despre bine și rău?.
Concursul se încheie dumincă, 22 iulie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 23 iulie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Textul de mai jos este unul din textele finaliste.
***
Oamenii au o motivație care le conduce întreaga viață. Frica. Frica de a eșua. Frica de a se uita în oglindă. Frica de a face altceva diferit. Frica de dezamăgire. Este o continuă mobilizare personală care împinge personajul protagonist al poveștii mai departe, deși e evident că nu își dorește. E de fapt definiția esențială a omului – o contradicție a tot ceea ce crede că este, deși are impresia că e invers.
Și acum. Binele și răul. Sunt două concepte umane, pentru că oamenii iubesc drama. Este cotidiană, este organică și este gratuită. Așa că nu ar strica doi protagoniști opuși care se bat cap în cap spre infinit, fără niciun scop bine stabilit. Și totuși, nu e așa. Percepția este ceea ce face binele și răul diferite pentru fiecare.
Un copil se naște în această lume fără voia lui. E bine sau e rău? E o primă întrebare care deja deranjează un grup fanatic de conservatori religioși și un grup de cupluri frustrate că nu au propriul arbore genealogic. Și totuși. E curios să afle cineva părerea copilului, înainte de eveniment? Probabil că nu, pentru că majoritatea copiilor își pierd sufletul de-a lungul vieții în fața cinismului și a realității supraviețuirii.
Un personaj narcisist invocă mereu faptul că – asemeni gândirii medievale – Soarele se învârte în jurul său, iar toate lucrurile i se cuvin și că merită totul fără niciun semn de întrebare. Cine îndrăznește să-l contrazică este redus la o discuție resemnabilă și la o concluzie de sisif, care-l face să bată apa în piuă dacă va continua cu contradicția. E bine sau e rău? E bine că sunt oameni încăpățânați care țin la propriile lor convingeri sau e rău că uneori mulți oameni sunt afectați de mediul lor?
Politica este ca un ocean. Aici binele și rău sunt ca sosurile picante. Ușor suportabile de unii, detestate și evitate de alții. În majoritatea cazurilor duc la crampe interne pe termen lung și uneori se termină cu servicii funerare amanetate pe câteva generații. Aici binele și rău sunt la fel de volatile ca o lumină de far stricat.
Deși există un motto optimist, dar nerealist, Binili Învinge, binele și rău sunt doar niște concepte dramatice ale omului ca să-și justifice existența în univers. Religia o poate confirma. Istoria o poate certifica. Din fericire, să sperăm, că nu am colonizat în anonimat o altă civilizație care să arate fix ca noi, că atunci s-ar putea să avem probleme mult mai mari decât binele și rău.
