La începutul săptămânii am lansat cea de-a opta temă a celui de-al doilea sezon Vocea Ascultătorului: O scrisoare către tine, pe care ai vrea să o citești peste 10 ani. Ce ți-ai spune? Ce vrei ca viitorul TU să știe 10 ani de acum încolo?
Concursul se încheie dumincă, 1 iulie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 2 iulie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Deschizător de concurs este și în această săptămână, bineînțeles, Sebi Răducu.
***
Salut, viitoare versiune. Sper că probabil te-ai transformat între timp în altceva. Un android sau un robot cu unele memorii umane care să poată găsi o navetă spațială sau rachetă care să iasă din sfera de interes a umanității. Dacă nu și dacă ești încă acolo, clipește-ți clipa, pocnește din degete și așteaptă încă alți zeci de ani momentul senectuții.
Cum un personaj verde și înțelept bine zicea, viitorul este mereu în mișcare, așa că ține de mine ca tu să exiști în primă fază și să conștientizezi că am putea să existăm în două timpuri paralele. Ar fi chiar tragic să reușim să ne întâlnim într-o gaură de vierme și să stăm la un pahar infinit de vorbă. Două versiuni ale aceluiași personaj plictisit și neinteresant în istoria universală, încercând să tragă de timp, ca șobolanul de firul de ață.
Nu îți garantez că sunt în garanție. Deci, ceea ce scriu este ca un monolog într-o toaletă de supermarket, dar scris mult mai igienic. Direcția de salubrizare ar trebui să ia aminte și să se mândrească. Există poeți autentici anonimi. Sper că în timpul tău să poți avea libertatea să meditezi și să gândești. Cu timpul, libertatea se diluază ca și zahărul în cafea și devine un diabet al propriei societăți, lumea încercând să o invoce ca o boală, în loc de ca un pansament.
Dacă ai avut răbdare să citești și să accepți faptul că o versiune trecută e vinovată de existența ta, primește cu bune intenții scuzele mele că nu am receptat realitatea absurdă a lumii mai devreme. Copilăria m-a făcut să fiu naiv suficient de mult încât acest narcotic legal să-și facă efectul ireversibil de a fi practic non-existent când am depășit o anumită vârstă.
Sfatul meu: Nu călători în timp. Se va lăsa cu un haos mai mare decât absurdul lumii în care te-ai născut. Nicio ficțiune nu ar putea creiona hazardul pe care l-ai construi involuntar prin schimbarea unei realități diferite de ceea care te-a format. Acceptă-ți întâmplarea.
